Primul sărut în Liceul Cosmic

Fie că vorbim de personal shit, vise, frământările din Orientul Mijlociu, despre Putin sau despre găurile din șosete, ajungem de fiecare dată la concluzia că totul lasă urme. Ce spui. Vezi. Simți. Vrei. Ce (nu) poți. Ce e interzis. Splendoarea sau războaiele. Urme de rugină sau pete de ruj. Arsuri sau răni adânci. Sau doar un miros abia sesizabil, pe care îl recunoști după mulți ani cu un senzor de existența căruia habar n-aveai. Și cauți toată viața forme de exprimare care să te facă să te simți un om întreg.

Au funcționat ca un lifting pe creier lunile de stat la discuții cu prietenele mele Po și Spirală pe canapea. În timpul ăsta, Po a început să lucreze la un album de fotografie (până apare în format fizic, puteți sta cu ochii pe ea aici), Spirală a scris drafturi de scenarii și a propus să fondăm o brigadă (feministă) de intervenții în spațiul public, intitulată Pink Fluffy Unicorns sau Mulțimea Vidă, și eu am început să lucrez la Triplia, o supraficțiune sau un melanj între viețile și ficțiunile noastre. Cam așa au curs zilele, ziceam că ne dăm întâlnire în Liceul Cosmic și lucram la proiectele noastre.

Iar, cum toate se leagă odată și-odată, Liceul Cosmic și-a deschis porțile și deja s-au „înscris” în el primii noștri colegi de dizolvare a realității în ficțiune. Episodul pilot e despre primul sărut, veți citi printre rânduri de ce, și rămâne de văzut când e următoarea „admitere”.

P.S.: Special thanks prietenilor de la Club Revdepov. Și-i mulțumesc Sorinei LaVise că e muză și împăciuitoare cosmică. (Maria Carevasăzică)
____________________________________________

George Moise: Ceva electric

Primele mele săruturi au fost alb-negru. Așa mi le amintesc de la televizor. Nu mai rețin filmele, tot ce a rămas sunt fețele presate, expresiile imobile ale protagoniștilor, înghesuiți mereu pe fugă cu ochii închiși, ea, întotdeauna pierdută, cu capul dat pe spate, el cu gâtul strâmb și în uniformă sau costum și, de fiecare dată, inexplicabila căldură care mă gâdila undeva pe dinăuntru. Toate filmele copilăriei mele s-au topit într-un colaj de săruturi, ca într-un Cinema Paradiso numai al meu. (Citește mai departe…)

„primul sărut nu e nud, e inocent” (Cristina Șoiman)

Andreea Ban: Puzzle

Este un loc secret în care obișnuiesc să mă retrag. Închid ochii și lumea se reduce la un moment, la o scenă. Suntem eu și persoana cu care am ceva de împărțit. Consum în imaginar toate (?!) variantele discuțiilor, acolo au loc marile tragedii, despărțirile și împăcările. Apoi vine realitatea. Nimic nu mă va surprinde, îmi zic. Dar știi ce? Realitatea m-a surprins de fiecare dată. (Citește mai departe…)

Caleidopuzzle (Maria Spirache)

Livia Ștefan: Logica e o bestie orgolioasă

de cele mai multe ori, ai impresia că știi și că ești conform cu istoria ta personală și cu intruziunile sociale care te-au făcut ceea ce ești. dar se întâmplă să descoperi, și ai avea mare noroc să afli așa ceva în timpul vieții tale, că unele lucruri nu sunt decât pe jumătate adevărate, sau sunt chiar total false, cu toate că mai mulți martori ar jura și ar băga mâna în foc că anumite lucruri false s-au întâmplat cu adevărat. tu, dintre toți, cel mai mult și cel mai convingător ai jura că știi, că ai făcut și ai dres. n-ai făcut nimic, stai jos! nu știi nimic. (Citește mai departe…)

Alina Lazarovici: Katya din Rusia

S-au cunoscut pe net. O chema Katya și venea din Mama Rusie. Venise cu părul blond, dar Dem i l-a făcut albastru. A ajuns doar cu hainele de pe ea, un neglijeu roșu din satin cu dantelă de plastic, însă el avusese grijă să-i cumpere din timp tot ce ar fi avut nevoie. Îi unise dragostea pentru Anime și pasiunea pentru trenulețe electrice. Le-a spus alor lui că lucrase ca specialistă în astrofizică pentru un institut de cercetare, însă renunțase la tot pentru a se muta cu el. Chiar și așa, se îndoiește că părinții o vor accepta vreodată. (Citește mai departe…)

Ramon Sadîc:

Cu toții ne facem un scenariu sau ne imaginăm primul sărut. Una e în capul omului și alta se întâmplă.

Gia Șerban: Whiskey

Eram răcită cobză. De câteva zile mâncam kilograme întregi de mandarine, lăsând în urmă pe unde treceam sâmburi și coji. Aveam 38 de grade și gâtul în pioneze. Tușeam aproape continuu, mai ales noaptea. Nu cred în pastile, așa că nu luam nimic care să-mi scurteze chinul. În acest context, m-am gândit că ar fi o idee bună să merg la munte cu colegii de 1 Decembrie. (Citește mai departe…)

Maria Spirache: Perfect

L-am sărutat pe Robert în caruselul din curtea grădiniței pentru că mi-a spus că sunt bună la pat. Aveam păr pe picioare și fra-su i-a spus că ăsta e argumentul suprem. Îmi plăcea de el pentru că îmi spunea tot ce îl învăța fra-su. Ne țineam de mână și sărea mereu la bătaie când eu începeam să dau cu tăvițele de mâncare în capul copiilor. Eram perfecți unul pentru altul. (Citește mai departe…)

George Moise: Momoka (fragment)

Într-un târziu, când s-au uitat în sus, lumea se micșorase, era o cameră sufocată de un tavan prea jos, din straturi-straturi de pânzeturi gri, de parcă ochii ei furaseră tot seninul din cer. Au fost de ajuns câțiva stropi și oamenii au început să se poarte ciudat – de dincolo de norii pâcloși, Marele Păpușar îi mânuia trăgând de firele străvezii de apă. (Citește mai departe…)

Oana Maria: Exersam sărutul pe geam

Cel mai mult îmi amintesc mirosul de scuipat, care mi-a amintit de mirosul geamului de acasă, pe care exersasem sărutul timp îndelungat, sub ochii vecinilor din blocul de vizavi. Mirosea geamul ăla fix a sex când te apropiai de el, dar tot nu mirosea așa de tare cum îmi miroseau mie acum gâtul și bărbia. Roșii amândouă, mă usturau. (Citește mai departe…)

Luniana Stratulat: Flori de fragă

Din luna lui Faur / La toata lumea să fiu dragă / Urâciunile să le desparți. Primul meu sărut a fost printr-a noua. Eram prin pădure după flori. În grupul nostru era și cel căruia în fiecare seară cu lună plină îi recitam poezii – spuneam versurile încet și rar, gutural, le încredințam copacilor și aerului, ca să mi le poarte până la urechile lui. (Citește mai departe…)

Ioan Maxim: Yoyo

Ioana, își spunea Ioio, cu y peste tot, deci Yoyo, cea mai căutată fată din școală, nu pentru că era cea mai frumoasă, ci pentru că se spunea că e cea mai dispusă, iubita mea pentru câteva săptămâni în clasa a șaptea. Avea, evident, o prietenă bună, erau mereu împreună în pauză, știu că a existat, trebuie să fi existat, dar trăsăturile prietenei cele mai bune ale lui Yoyo îmi sunt complet șterse din memorie, cum nici trăsăturile lui Yoyo nu sunt foarte puternic conturate. (Citește mai departe…)

First kiss: dopamină, oxitocină și struguri (Kira Stan)

First kiss: dopamină, serotonină, oxitocină și struguri (Kira Stan)

Monica Cristina Tarța: Catalogat drept rușinos

Sărutul a funcționat pentru mine precum pepenele galben: am hotărât dinainte să-l gust dacă o să-mi placă sau nu, iar hotărârea a fost pentru toată viața. De pepene m-am despărțit dinainte să fim împreună. În cazul sărutului, i-am acordat un rol atât de important încât am reușit să mă sustrag de la orice provocare – poruncă – sticluță care ar fi putut să strice viitoarea istorie de roman. (Citește mai departe…)

Maria Carevasăzică: Sărut cu limba de lemn

(profil de personaj din Triplia) Am fost un copil cu mare atenție la detalii, care vibra la tot ce se întâmpla în jurul lui. Uneori reușesc să intru din nou în starea aia și mă minunez de amănuntele care-mi inundă simțurile. (Citește mai departe…)

Omul de nicăieri (Pollak Po)

Ștefan Botezatu: În vara lui ’94 tocmai împlinisem 18 ani și eram virgin

Tehnic vorbind, primul sărut nu îl pot identifica. Probabil că s-o fi întâmplat când eram mic să mă pup pe buze pentru o clipă cu vreo fetiță pe drumul spre grădiniță, însă nu-mi aduc aminte. Mai apoi pe la petrecerile din perioada liceului am avut momente în care-mi luam limba în gură cu vreo fată sau chiar cu un băiat însă eram atat de beat încât nu pot să precizez contextul. (Citește mai departe…)

Emanuela Ignăţoiu-Sora: Mecanica sărutului

Nu planificasem liniştea de după. La asta m-am gândit când am ieşit de la Mega Image, cu un borcan de iaurt în mână. Lichidul răcoros, care răzbea spre omuşor şi, de acolo, spre esofag, unde îi pierdeam gustul, mi-a adus aminte de primul meu sărut, care a avut loc, aşa cum fusese planificat, când am împlinit optsprezece ani. (Citește mai departe…)

Nadia Barbu:

e în sus de tine acuma, cum zice englezu’

Nadia Barbu