Din şoseaua naţională ce vine de la Bucureşti, se desprinde un drum judeţean. Maşina intră pe drumul judeţean. Drona o urmăreşte. De sus, Dacia seamănă cu un gândăcel. Atașată sub carcasa dronei, camera filmează întregul traseu al autoturismului: Vlădiceasca, Ciofliceni, Ghermăneşti, Snagov. Maşina dispare pentru o clipă într-o pădure de fagi tineri. Reapare în cadru pe şoseaua din Gruiu. Aici încetineşte. Drona îşi sincronizează viteza zborului după cea a Daciei şi coboară la câţiva metri de capota acesteia. Pe capotă, într-un pătrat cu latura de un metru este inscripţionată cifra 6. Conturul cifrei este umplut cu motive tradiționale. Camera se roteşte stânga-dreapta. Filmează tot. Drona îşi reflectă forma de arahnidă în tabla maşinii de dedesubt. Elicele se învârtesc repede-repede.

Satul parcă e mort. Bătăturile, goale și arse de căldură. Vântul nu adie. Unul din cele 16 motorașe se opreşte. Canicula îi activează sistemul de autorăcire şi în scurt timp elicea este repornită. Dacia înaintează prin sat. Drona a coborât la numai un metru deasupra capotei. Camera filmează gardurile din lemn băiţuit, curţile, casele şi coteţele. Ici-colo, pe podişci, sunt parcate alte Dacii. Mașinile au inscriptionate pe caroserie cifra „1” sau cifra „2”. Rar apare în cadru câte o Dacie cu cifra „3” pe capotă. Pe băncuţele din faţa porţilor nu e nimeni. Şanţurile sunt pline de corcoduşe coapte, căzute din pomi. Niciun om. Nicio suflare. Satul se termină şi Dacia face o întoarcere din trei mişcări. Drona o aşteaptă şi îşi reiau traseul pe care au venit, însă mult mai încet. Se opresc în faţa unei porţi. Linişte de vară. În fundul curții, după colțul casei pare să fi crescut un nuc tânăr. Drona îl filmează. După câteva secunde pornesc din nou. Zgomotul micro-elicelor se completează cu zumzetul cicorilor ascunse prin iarba înaltă din şanţuri. Deodată, un pui de râs traversează în fugă şoseaua şi se pierde în trifoiul dintr-o livadă de meri. Camera dronei surprinde momentul şi focalizează pe urechile animalului. Puiul de râs se opreşte, priveşte fix în cameră şi apoi fuge. Drona se desprinde de maşină şi porneşte în urmărirea micii feline. Puiul de râs face zig zaguri prin trifoi, e speriat. Drona îi urmăreşte fiecare mişcare şi coboară la rasul ierbii. Când ajunge deasupra animalului face o răsturnare scurtă. Zboară pe spate şi elicele retează din calea lor trifoiul. Încolţeşte râsul sub un măr. Se lasă jos. Un mieunat agresiv sperie un stol de grauri care-şi iau zborul de pe crengile mărului. La baza pomului e freamăt mare, sar smocuri de blană și fire de trifoi pătate cu sânge. Zgomotul elicelor se amplifică, par să primească rezistenţă. Mieunatul se stinge. Sunetul ca de blender devine din ce în ce mai ascuțit. Drona se ridică şi se întoarce spre maşină. În urma ei, la baza pomului rămâne un decupaj însângerat – un culcuș de trifoi retezat, plin de cărnuri și fâșii de blană tocate mărunt. Ajunsă din nou deasupra mașinii, îşi reia traseul dictat de direcția și viteza Daciei. Pornesc. Dispozitivul se roteşte şi se fixează pe axul drumului. Imaginea satului ocupă din nou lentila în care se reflectă casele cu prispă, porumbarele şi şurile. Prin curţi doar găinile par să aibă viaţă. La auzul elicelor dronei, câinii din bătături îşi ridică agale boturile, amuşină preţ de o secundă şi se culcă la loc. Aerul frige. Maşina şi drona se opresc în faţa magazinului universal din centrul satului. Aici e zarvă. Primii oamenii surprinşi de cameră îşi împart pumni. Drona se depărtează de maşină şi cadrează pe cei doi bărbaţi astfel încât bătaia să se desfăşoare simetric între două umbrele de pe terasă. Cei doi bărbaţi au feţele pline de sânge. Unul din ei are iia ruptă. Răcnesc. Se înjură. Îşi iau avânt. Se lovesc cu pumnii. Un bătrân iese din bodegă cu o bere în mână, trece pe lângă cei doi, pune berea pe un pervaz, îşi încleştează mâinile pe o masă de plastic, o ridică deasupra capului şi o izbeşte de altă masă. Mesele se rup, picioarele de plastic sar în lături. Bătrânul mai ia o masă şi o izbeşte de rămăşiţele primelor două. Ţăndări de plastic sar pretutindeni. Continuă să lovească cu piciorul în mesele rupte. Sare pe ele, înjură, le scuipă. Cei doi bărbaţi nu-l bagă în seamă. Îşi văd de bătaia lor la câţiva metri de el. Continuă să-şi împartă pumni. Unul din ei – cel cu mustață și ia ruptă – o ia la fugă, trece prin faţa Daciei, traversează şoseaua, rupe o şipcă dintr-un gard, revine pe terasa barului şi-şi loveşte adversarul cu putere. Şipca se rupe pe spinarea celui lovit. Bărbatul cade în patru labe. Mugeşte ca un taur. Scuipă sânge. Când cel fără ie se apropie din nou cu restul de şipcă ridicat deasupra capului, portiera Daciei se deschide. Cei doi amuţesc. Gâfâie şi privesc împietriţi spre maşină. În faţa lor se dă jos un bărbat în floarea vârstei. Are o burtă mare, pieptul lat și mâini groase, puternice. Ține în mână o servietă. E încălţat cu opinci din piele de râs. Diimiile au croială largă şi sunt băgate în şosetele tricotate, bogat ornamentate. Ițarii din poliester se mulează pe mușchii picioarelor scurte și butucănoase. Gambele îi sunt la fel de late precum coapsele. Deasupra gleznelor zornăie câte o pereche de clopoţei din aur. Brâul ce-i strânge cămaşa e înţesat de viaţă-baterii, ca niște cartușe. Broderia cămăşii are în dreptul pieptului un mare X roşu. Banda X-ului e plină de motive tradiţionale. Printre șnururile cămășii îi ies fire de păr creț încărunțit. Pe cap, bărbatul poartă o pălărie de fetru. Pe borul pălăriei sunt prinse mărgele semi-transparente. Mărgelele se bălăngăne jucăuş unele în altele. Pe tiv este cusută cifra 6. Drona, ce până atunci filmase totul de la o înălţime de câţiva metri, coboară şi înţepeneşte la un metru deasupra bărbatului. Pare o a doua pălărie ce-i levitează deasupra creştetului. La intervale regulate, de sub cele 16 elice ţâşnesc mici jeturi de vapori de apă ce răcoresc aerul celui de dedesubt. Bărbații privesc înmărmuriţi la dronă, la burta rotundă a bărbatului şi la portiera Daciei. Numarul „6” inscripţionat pe maşină are aceiaşi nuanţă de roşu ca cea a X-ului de pe cămaşă și aceleași motive tradiționale dispuse simetric, în oglindă. Mustăciosul îl ajută pe cel de jos să se ridice. Stau drepţi, unul lângă altul şi privesc fix în camera dronei. Încep să zâmbească.

– Bine aţi venit, domnule Căluşar! zise unul din ei cu ochii la cameră.

– Credeam că veniţi abia mâine, completă celălalt.

– Mama voastră! Numele, funcţia şi gradul de stres! porunci Căluşarul.

– Nelu. Porcar. Nivelul 2, zise cel fără ie.

– Gică. Porcar. Nivelul 3, zise celălalt.

Căluşarul întoarse capul spre bătrânul care nu-i băga în seamă şi continua să sară pe mesele de plastic. Le înjura, le drăcuia, le scuipa.

– El? întrebă Căluşarul.

– Pe moş îl chemă Milică. Porcar. Nivelul 4. A avut azi dimineaţă un Tremur, zise Nelu şi făcu cu ochiul spre camera de sub dronă. Apoi zâmbi.

– Cinste lui! Strigă Căluşarul sorbindu-l din ochi pe bătrân.

– Cinste lui!

– Cinste lui!

– Voi? De ce nu sunteţi la fermă? E miezul zilei. Fir-ați ai… Control! Porunci Căluşarul. Tu primul!

Nelu făcu un pas în faţă. Căluşarul îşi puse servieta pe capota maşinii. O deschise şi scoase dinăuntru un borcănel cu bariu pe care i-l întinse lui Nelu. Bărbatul defiletă capacul şi bău tot conţinutul. Drona se apropie de Ion şi îi scană gâtul. Căluşarul urmări pe holofon traseul bariului care înainta cu greu spre stomac din cauza spasmelor esofagiene.

– Bun. Cinste ţie, zise Căluşarul. Acum tu!

Nelu făcu un pas în spate. Gică făcu un pas înainte. Îşi suflecă o mânecă şi întinse mâna stangă în faţă, cu palma în sus. Drona îi coborî deasupra antebraţului. Un braţ robotizat se desprinse din carcasa de plastic-ușor-ca-aerul. Brațul se termina cu un ac. Acul îl înţepă în venă, trase sângele necesar analizei şi se retrase în carcasă. Căluşarul controlă rezultatul afişat pe ecranul holofonului: colesterol 350, glicemie 200, cortizol 50. Nu mai citi restul.

– Cinste ţie! Zise Căluşarul şi îşi îndesă holofonul în brâu.

Gică făcu un pas în spate, îşi ţuguie buzele şi trimise un pupic invizibil către camera dronei. După ce trase pe nări jetul proaspat de vapori coborât de sub elice, Căluşarul continuă:

– Motivul descărcării-unul-pe-altul?

– Un joc-pasiune, domnule Căluşar, zise Nelu.

– Pentru adulţi?

– Pentru adulţi.

– Prezentaţi-l, ordonă Căluşarul.

Nelu scoase din buzunarul iţarilor pătaţi de bălegar o casetă din lemn. I-o întinse. Căluşarul o cântări în palmă şi îi citi titlul serografiat în carcasă: Glasul Iubirii. Ridică ochii spre cei doi. Nelu şi Gică se fâstâciră. Îşi lăsară privirile în jos.

– Să vă fie ruşine! Fir-ați ai drecu, le zise Căluşarul. Pedeapsă: două zile fără acces la Rețea!

– Două zile? Se miră Gicu şi avu o cădere de calciu ce-i tremură bărbia.

– Trei. Văd că ai gura mare, porcar, îi zise Căluşarul. Gata! La fermă!

– Cinste Vătafului! Mândru că sunt român! Strigă Nelu.

– Mândru că sunt român, strigă Gică.

– Mândru! Închise Căluşarul și se lovi de două ori scurt cu pumnul în piept.

Gică şi Nelu se îndepărtară pe şosea. Fugeau unul pe o parte, unul pe cealaltă. Părea că s-au luat la întrecere. Plânsetele lor se auziră până departe, spre livada de meri. Călușarul intră în magazinul universal. Drona îl urmă. Se opri în fața tonomatului de jocuri pentru adulți. Inspectă pe rând casetă cu casetă: Hora fetelor, Papar Uda, Ardeleana Bănățeană, Drăgăicuța, Jocul de doi, Glasul Iubirii. Apăsă cu degetul mare pe ecranul amprentarului-plată. Tonomatul scoase un țiuit și Glasul Iubirii căzu în cuva aparatului. Călușarul o ridică și se duse la tejgheaua vănzătorului care era conectat la Rețea. Bătu cu carcasa de lemn în tejghea. Vănzătorul tresări, își ridică palma de pe ecranul holofonului și înlemni când îl văzu pe Călușar.

– Cinste Vătafului! Mândru că…

– Ce-i cu asta? Îl întrerupse Călușarul și continuă să ciocănească cu carcasa în tejghea. Alo, ce-i cu asta? repetă el.

– Un joc-pasiune.

– Asta văd și eu. Întrebarea unu: ce caută un joc-pasiune pentru cetățeni-nivelul-cinci într-un sat de porcari? Întrebarea doi: care este nivelul maxim de stres atins de un porcar?

– Mândrii noștri porcari sunt cetățeni de nivelul unu, doi și trei. Avem un singur porcar cu nivel de stres 4, zise vânzătorul și i-l arătă din cap pe bătrânul de afară. Nea Milică îl cheamă. Tocmai se descarcă. Îl vedeți?

– Cinste lui! replică energic Călușarul privindu-l pe nea Milică prin geam.

– Cinste lui! tresări vânzătorul.

– Jocul-pasiune? continuă Călușarul să bată cu carcasa în tejghea.

– Nu știu nimic.

– L-am scos din aparatul de acolo. Au fost două, se pare…

– Nu știu nimic. Contrabandă. Înscenare! Înscenare!

Călușarul dădu din mână a lehamite și își vârî și cea de-a  doua casetă în brâu.

– Pedeapsă: o oră fără acces la Rețea, conchise el și ieși din magazin.

Pe terasa din față, nea Milică obosise de la atâta lovit grămada de plastic. Stătea acum în fund și răsufla greoi. Ochii încercănați îi avea plini de lacrimi. Carnea tremura pe el. Se descărcase. Întâlni privirea blândă a Călușarului.

– Să-ți fie de bine, brav porcar!

– Mândru! tresări bătrânul și privirea i se însenină.

Călușarul se urcă în Dacie. Ușa se închise. Mașina porni. Drona zbură și ea. Dacia ieși din sat și făcu stânga pe un drum prăfuit. Zidurile fermei apărură în scurt timp. Plasate pe malul stâng al Ialomiței, pavilioanele, hotelul, clinica și cele șase șoproane își profilau zidurile prin ochiurile gardului electrificat. La fiecare colț al gardului era construit un foișor. În foișor stăteau de veghe pândarii, cu arma în mână. Dacia opri în fața marilor porți. Călușarul se dădu jos. Drona se apropie de pălăria sa și pulveriză vapori. Călușarul trase pe nas mirosul de bălegar. Ochii i se umeziră. Zămbi.

– Țurai, tu! Zise el și își dădu jos pălăria.

În secunda următoare drona coborî și i se fixă pe creștetul capului. O cicatrice cheloidă îi înconjura ca o bandană fruntea și dispărea în spatele urechilor, ca tăietura unui capac de pepene. Din carcasă ieșiră două bretele metalice. Bretelele i se strecurară pe la subraț și se împletiră în cruce în dreptul pieptului. Odată fixate, zgomotul elicelor deveni mai puternic. Cele 16 motorașe își cuplară forțajul. Tălpile i se desprinseră de pe drumul prăfuit și Călușarul fu înălțat. Își începu zborul de inspecție.

În înălțarea sa, Călușarul trecu prin dreptul unui foișor. Pândarul din post înclină ceremonios capul și strânse arma la piept. O briză venită de pe malurile Ialomiței îi trecu prin ițari și-i zvântă picioarele încinse de caniculă. Aerul curgea rapid pe lângă el și-l răcorea. Îi plăcea. Drona îl ridică la câteva sute de metri altitudine și se opri. Cu cele 16 elice învârtindu-se repede-repede deasupra capului, Călușarul încremenise în văzduh asemenea unui bondar ce zboară la punct fix. Privi un timp spre ferma de sub opincile sale, își scoase din brâu o pereche de ochelari etanși, și-i puse la ochi și trase un chiuit puternic. În acel moment drona își înclină elicele spre pământ și-l repezi pe Călușar într-o coborâre rapidă.

(Tudor Ganea)