Dragă Brody Hansen,

Când aveam 14 ani, am citit o povestire care începea așa:

See, the boy next door – Brody Hansen – and I, well, we had a system: I didn’t like him and he didn’t like me, but we both liked watching the other dress and undress. Well.

Mi s-a părut cel mai mișto început de short-story pe care îl citisem vreodată. Am făcut printscreen la paragraful ăsta, l-am pus la lockscreen și l-am învățat pe de rost. Am postat printscreen-ul pe Instagram și băiatul de care-mi plăcea atunci mi-a dat like. Mi l-am transcris pe mai multe caiete și zâmbeam de fiecare dată când citeam ”we both liked watching the other dress and undress”.

Nu îmi amintesc prea multe din short-story-ul acela și nici nu mai știu cum se numește. Cred că nici nu l-am terminat. Nu știu cum se numea vecina lui Brody Hansen și, în afară de începutul pe care ți l-am scris mai sus, nu mai știu decât că cei doi s-au privit dezbrăcându-se timp de patru-cinci ani (din școala generală până în penultimul sau ultimul an de liceu), fără să-și spună nimic. S-au privit timp de patru-cinci ani prin geam și atât. Până când s-au întâlnit la o petrecere, s-au îndrăgostit și au rămas împreună.

Mie mi s-a părut foarte frumoasă prima parte. S-au privit dezbrăcându-se timp de patru-cinci ani fără să-și spună nimic.

seara 1

În seara 1, dansam pe Electra Heart și eram îmbrăcată într-o pijama pe care o aveam de trei ani. Pe bluză scria ”Positive Vibes Only”, umărul drept era rupt și aveam pastă de dinți întinsă pe pantalonii care-mi făceau picioarele să pară grase.

girls and their curls and gourmet vomit

boys and their toys and their six-inch rockets

Mă învârteam când te-am văzut uitându-te la mine. Erai în blocul de vizavi, te sprijineai de rama geamului tău și fumai. Din cameră venea o lumină roșiatică și se forma un halou în jurul capului tău.

M-am dezechilibrat și mi-am dat, din reflex, părul pe față. Simțeam cum îmi urca sângele în obraji. Mi s-a format un gol în stomac și m-am întors cu spatele la geam, acoperindu-mi fața cu palmele. Îmi era rușine și-mi spuneam, în același timp, că n-aveam de ce. Adică, T. îmi spune că dansez mișto.

După câteva minute, am îndrăznit să verific, uitându-mă printre degete, dacă mai erai acolo. Fumai a doua țigară și am făcut eye-contact. M-am strecurat în pat și m-am uitat la un film.

seara 2

Dansam în colțul cel mai îndepărtat de fereastră al camerei. Încercam să nu mă gândesc la seara de dinainte, care îmi trezea un amestec de groază și de umilință, pe care încercam să-l ignor închizându-mi strâns ochii și ascultând cântece female empowering.

Ceea ce a funcționat, pentru că, după vreo jumătate de oră, am prins curaj și am început să țopăi hotărât pe rap-uri feministe. Mi-am dat tot părul pe o singură parte în oglindă și am fugit până la fereastră.

Deși era aproape aceeași oră cu a întâlnirii noastre, unsprezece și un sfert, nu erai acolo.

Dezamăgirea i-a luat locul nervozității. Mă apăsa la fel de greu. Am continuat să dansez, arcuindu-mi spatele, legănându-mă și lăsându-mă pe vine. Mă încăpățânam să rămân cu spatele întors la fereastră, plimbându-mi mâinile prin păr și imitând, prost, dansul Sevdalizei din Human.

A doua oară când am prins curaj, am apăsat tare pe butonul de volum și m-am întors într-o piruetă ușor stângace.

Și tu erai acolo. Erai îmbrăcat într-un tricou pe care părea să fie imprimat logo-ul unei trupe care mie nu-mi plăcea; aveai și tu căști în urechi. M-am dat un pas înapoi. Am încremenit și am continuat să mă uit. M-am gândit că poate aveai gusturi proaste. Sau poate nu era tricoul tău. Sau poate îl purtai ironic și era un statement.

Când m-ai observat, aveai părul ciufulit. Ți-ai înclinat capul ușor într-o parte. M-am întrebat dacă m-ai privit dansând. Am continuat să ne uităm unul la altul o vreme.

Ți-ai aprins o țigară și eu m-am urcat în pat.

Citisem, cu ceva timp în urmă, o poezie a lui Leonard Cohen. Spunea că, de fiecare dată când se uita pe geam la blocul de vizavi, vedea câte un chip străin și diform privindu-l înapoi, fix, din fiecare fereastră. Aș fi vrut să ți-o citesc.

seara 3

În ziua serii 3, am căutat printscreen-ul cu paragraful cu Brody Hansen. L-am citit și recitit. We liked watching each other dress and undress.

Mă întrebam dacă asta era cheia; dacă erai Brody Hansen; dacă erai student la Arte; dacă purtai tricoul ăla la mișto; dacă aveai 20 de ani; dacă aveai un job într-o corporație, dar visai să fii artist și ascultai trupa aia de pe tricoul tău ca să refulezi; dacă îți plăceau filmele care îmi plăceau și mie; dacă erai în vizită; dacă trebuia să ne uităm unul la altul încă patru-cinci ani. Ideea asta mă plictisea.

În seara 3, am repetat ritualul. Am dansat, m-am învărtit în fața ferestrei, la unsprezece și jumătate ai venit la fereastra ta, ți-ai aprins o țigară, ne-am uitat unul la altul. Ți-ai scos telefonul, l-am scos și eu pe al meu și am început să dăm scroll prin newsfeed-uri, ridicând, din când în când, capul, ca să verificăm dacă mai eram acolo. Poate postai un status despre asta. Poate îți stalk-uiai crush-ul pe Snapchat. Poate mă căutai pe mine pe Instagram.

La un moment dat, ai plecat. Eu am adormit cu lumina aprinsă.

seara 4

În seara 4, m-am lăsat așteptată. M-am așezat pe pervaz la doisprezece fără un sfert. Stăteai deja pe telefon și aveai o țigară pe jumătate fumată. Poate citeai o carte online. Poate mă găsiseși pe Facebook. Am deschis fereastra larg. Te-ai uitat la mine.

întreabă-mă întreabă-mă întreabă-mă întreabă-mă întreabă-mă orice

Nu m-ai întrebat nimic. Ai mai fumat o țigară și ai stins lumina. M-am gândit că fumai prea mult.

seara 5

În seara 5, nu am mai venit la fereastră. Mă dusesem la o petrecere. Mi-am dat seama că îl pierdusem pe Brody Hansen abia când mi-a sunat alarma, pe care mi-o pusesem la unsprezece și jumătate pentru a nu-l uita.

Am ajuns pe la cinci acasă și am fugit la geam. Lumina din camera ta era stinsă.

seara 6

În seara 6, m-am așezat pe pervaz la ora zece. Țineam în mâini o carte deschisă, deși nu puteam să mă concentrez pe rânduri. De la ora unsprezece, au început să îmi alunece degetele de pe copertă. La unsprezece și jumătate, am închis cartea și mi-am sprijinit capul în palme. La doisprezece, am început să ascult muzică. Am stat pe pervaz până la două. Am adormit tristă.

Nu am mai venit la fereastră în nicio altă seară. Mă hotărâsem că ar fi fost frumos ca lucrurile să rămână așa; un short-story și șase seri.

Între timp, mi-a povestit o prietenă că și ea a avut Brody Hansen-ul ei, adică un vecin care o privea dezbrăcându-se, de care ea s-a îndrăgostit când i-a cerut o țigară în fața blocului. N-au rămas împreună. Probabil am avut dreptate.

Doar că mi-aș fi dorit să mă fi întrebat pe ce dansam. Aș fi zis Bjork. Sau David Bowie. Sau m-aș fi gândit la ceva pretențios. Apoi te-aș fi întrebat dacă purtaseși tricoul din seara 2 la mișto.

(Tea Nicolae)