Prietenul meu, Sam, și-a tatuat un triunghi într-un cerc pe încheietura mâinii stângi. E ca al lui Brian Molko, doar că Brian îl are pe mâna dreaptă. E un sobriety tattoo. Prietenul meu, Sam, pe de altă parte, nu e sober și (momentan) nici nu vrea să fie – de aia și l-a tatuat pe mâna stângă. Și l-a tatuat pentru că i se pare mișto și pentru că îi place Brian. Și pentru că triunghiul lui în cerc înseamnă că, la un moment dat, dacă o să vrea, o să poată să se desprindă. Din și de orice.

Totuși, în seara în care și l-a tatuat, s-a simțit obligat să urmeze măcar câțiva dintre cei 12 pași ai Alcoholics Anonymous. A ales doi.

Pasul 8: Make a list of all persons you harmed, and become willing to make amends to them all.

Pasul 9: Make direct amends to such people wherever possible, except when to do so would injure them or others.

S-a gândit că ar fi normal să urmeze și pașii pe dos, așa că a făcut o listă cu toți oamenii care l-au rănit în trecut și le-a scris câte o scrisoare.

Eu n-am niciun tatuaj pe nicio încheietură, dar și mie îmi place Brian Molko. Și, ca orice prietenă bună, de altfel, trebuie să-i sprijin demersul lui Sam. Așa că am început și eu să scriu scrisori.

Singurei persoane pe care o urăsc,

 

Înainte să te urăsc, eram mândră că nu uram pe nimeni. Deși, ocazional, mă uram pe mine, mă bucuram că, în rest, nu puteam să relaționez cu discuțiile „Doamne, cât o/îl urăsc! L-aș da cu capul de pereți”. Ascultam Fuck u și mă întrebam cum poți să urăști pe cineva atât de tare încât să simți că te sfărâmi. Și apoi ai apărut tu.

u r scum

Și urăsc totul la tine. Îți urăsc părul ars, pe care-l porți în cozi neîngrijite. Urăsc puloverele tale lălâi și urâte. Urăsc că am avut grijă de tine trei ani. Urăsc că i-ai spart nasul celui mai bun prieten al meu. Urăsc că i-ai spus altei prietene că e urâtă timp de un an. Urăsc că te-ai dat la toate crush-urile ei. Urăsc că a plâns la baie la MNAC din cauza ta. Urăsc că ai tras-o de păr, ai dat-o cu capul de un perete și i-ai spus că are „țâțe mici”. (Deși și tu ai.) Urăsc că nu i-am luat apărarea niciodată în fața ta. Urăsc că ai făcut-o o „comunistă groteAscă”. Urăsc cât de ipocrită poți fi. Urăsc că dai o steluță la filme pe mubi pentru că tipele nu sunt epilate, aruncându-te într-un body shaming tâmpit și complet nejustificat, pentru că nici tu nu te-ai mai epilat în ultimii doi ani. Urăsc că habar n-ai să iei droguri. Urăsc că ai luat ciuperci de patru ori și te crezi iluminată spiritual. Urăsc că vorbești despre „energii, good vibes, detașare și indiferență” ca orice altă pițipoancă psy care nu știe despre ce vorbește. Urăsc că din cauza oamenilor ca tine există un mare misconception ce se învârtește în jurul drogurilor. Urăsc că mi-ai scuipat pe bancă. Urăsc că ai fost atât de țărancă încât mi-ai scuipat pe bancă. Urăsc că ai rămas fără prieteni. Urăsc că ți-ai aruncat telefonul de la geam. Urăsc că te-ai pișat pe blănurile tale și le-ai aruncat și pe alea de la geam. Urăsc că, la un moment dat, ascultai Placebo. Urăsc răspunsurile tale greșite de la engleză. Urăsc statusurile tale în engleză de pe facebook, pe care ți le scrii cu google translate. Urăsc că maică-ta m-a sunat constant timp de un an să mă întrebe dacă ești bine, și eu am mințit de fiecare dată. Urăsc că am crezut că puteam să te ajut. Urăsc că am fost atât de proastă încât, atunci când toți te-au lăsat baltă, eu am rămas. Urăsc că am rămas doar ca să nu rămâi singură, doar pentru că mă simțeam prost. Urăsc că te-am lăsat să te folosești de noi. Urăsc că mereu ziceam că o să fie mai bine. Urăsc că ești cea mai veninoasă persoană pe care o știu, care se ascunde după o fațadă de, repet, „energii, good vibes, detașare și indiferență”, concepte răsuflate pe care sunt sigură că nu o să le înțelegi vreodată. Urăsc că ne-ai mințit că ai ieșit cu nuștiucine. Urăsc că ai simțit nevoia să mă insulți pentru că știam că mințeai. Urăsc că ești atât de nesigură pe tine, încât ai simțit nevoia să-mi spui că n-o să fac nimic cu viața mea. Urăsc că ești atât de nesigură pe tine, încât ai simțit nevoia să-ți proiectezi viitorul tău de căcat asupra mea. Urăsc că nu ai fost niciodată nimic mai mult decât gagica cuiva. Urăsc că m-ai făcut să scriu textul ăsta. Urăsc că am ajuns să urăsc pe cineva. Urăsc că tu crezi că oricine nu te place e frustrat. Urăsc că, imediat ce am primit tema episodului ăstuia, m-am gândit la tine. Urăsc cum te holbezi afectată la noi. Urăsc că ne-ai lăsat să dormim pe străzi acum un an. Urăsc că mi-ai amintit cum e să ai prieteni egoiști. Urăsc că mi-ai luat banii ăia de care chiar aveam nevoie în vară. Urăsc că am făcut toți mișto de tine timp de trei ani. Urăsc că tu nu te-ai prins niciodată, pentru că pur și simplu nu puteai să-ți imaginezi că cineva nu putea să te placă. Urăsc că nu știi pic de franceză, dar îți încropești descrieri poticnite din cântece franțuzești. Urăsc că scrii, desenezi, și-orice, atât de prost. Urăsc că nu știi cum să mă atingi, așa că te agăți de singurele chestii pe care le știi despre mine, că, în toți anii ăștia de prietenie, nu ai fost niciodată atentă la ce-am spus eu. Urăsc că mi-ai furat jurnalul. Urăsc că mi-e milă de tine. Urăsc că persoana care o să-ți dea o palmă n-o să fiu eu.

fag hag whore

such a motherfucking bore

Pasul 10. Continue to take personal inventory, and when you are wrong, promptly admit it.

(Tea Nicolae)