În oglindă par a fi eu. Nu cu totul. Lipsește ceva. Încerc să îmi mișc fața și nu pot. Mă privesc ca pe-o piatră. E înfățișarea mea, mă încearcă tot felul de sentimente și aștept o tresărire, dar pomeții mă trădează și rămân în loc, sprâncenele, buzele - la fel, ca un pluton care nu [...]
Credit foto: Nicolae Scheianu Pentru noi, cele cinci studente care ocupam împreună cu ea acea cameră din căminul fostului CUG (denumire pe care, de abia după ce am început să mă obişnuiesc cu peisajul industrial din zonă, am descifrat-o ca fiind acronimul Combinatului de Utilaj Greu), Andreea era un outsider. Ne-am simţit de [...]
Credit foto: Valeriu Cătălineanu „Nu știu încotro mă duc, dar știu că nu mai putem merge împreună pe drumul ăsta”, i-a zis neașteptat, pe final de vară, omul-kriptonită pe când ea credea că e doar băiatul ei cu ochi verzi-albaștri, în care-și văzuse odată tot restul vieții. Explicații, justificări? A cerut. N-a primit. [...]
Pânza era pregătită, mă aștepta de câteva zile. Ideea era schițată și nu trebuia decât să mă apuc de lucru. Totuși, ceva mă oprea. Desenul la care mă gândisem inițial își pierduse farmecul. Copacii mi se păreau banali, personajele nu se mai integrau în peisaj, culorile pe care mi le imaginasem nu se mai potriveau. [...]
Înainta odată cu masa aceea amorfă care părea că posedă o conştiinţă colectivă. Păşea odată cu ei, atent şi în acelaşi timp fascinat de uşurinţa cu care mergeau. Tropăitul paşilor lor reverbera ca un puls accelerat. Îi privea, îi urmărea cu o fascinaţie nebună, frenetică, din mersul lui mult mai alert ca să poată ţine [...]
Încercam să evit să-mi văd chipul. Mai simţeam, doar, din pozele pe care mi le făceau unii sau din reflexiile vitrinelor, cum mă priveau ochi plini de ură şi colţurile gurii strânse-n grimasă de furie. Riduri adânci de om scufundat în scârbă şi dispreţ. Mă visam plin de praf, uscat şi acru. Nu mai ştiam [...]
Nu plec de aici până nu aflu cum ai văzut ce nu ştiam nici eu despre mine. Până nu aflu ce m-a dat de gol. Nu plec de aici până nu învăţ cum să mă ascund. (Cristina Șoiman)
Credit foto: Pollak Po [storyboard din Triplia] Maria scrie în fața unei oglinzi crăpate. De acolo, Cealaltă Maria o privește cu ură. E ca în noaptea aia când se plimbau amândouă prin parc. Două femei și un pechinez care bâjbâiau pe-ntuneric. Labirintul de străduțe nu făcea decât să le încurce și mai tare [...]
