eczact una din zilele alea când ţi se ia de toate. când eşti furios şi ţi vine să faci ceva nasol. ţi sa luat să dai cu pumnu în pereţi ca săţi verşi nervi simţi că o iei pe nebunie capul parcă stă să esplodeze nu alta. stai cu dinţi strînşi şi cu pumni şi [...]
Minunea s-a întâmplat după vreo șapte ani de la angajare. Pentru prima dată în cariera lui în cadrul companiei MicroB, Georgescu a primit liber pentru mai mult de 24 de ore. Tot atunci s-a dovedit că își permite și să închirieze o limuzină albă cu însemne roșii, cu tot cu un grup întreg de majordomi [...]
În martie spre sfârșit de lună înfloresc cireșii. Asta se întâmplă în Japonia, o țară în care mi-am dorit să ajung de când aveam doisprezece ani și primisem o drăcovenie de joc electronic. Pe spatele carcasei din plastic alb cu dungi roșii scria, gravat, cu linii ferme ”Made in Japan”. Tot în martie mi-am spart [...]
Mă gândesc la ea mică, cu două cozi lungi, împletite de bunica Maria. La ea, cum spală toate cele treizeci de ferestruici ale balconului în fiecare primăvară. La ea cum merge la școală, unde nu e o elevă nici bună, nici rea. La ea cum aruncă în sus piatra la concursul „cine aruncă mai sus” [...]
Mama a fost superbă la vîrsta mea. Eu sunt un fel de copie nereușită, o copie ce ar fi trebuit să iasă color, doar că nu și-a dat nimeni seama că aparatul a rămas fără tuș. Așa am apărut, o chestie mai spălăcită, neuniformă și șifonată. Fără contur, fără culoare. Pal ar fi un termen [...]
Intru în casă târziu. Știu că iar o să ne certăm. Am rujul întins și mi-am mânjit obrajii cu fard argintiu când m-am machiat, neîndemânatic, la metrou. Înghit cu greu și scot încet cheile din ușă, sperând că nu m-aude. Îmi scot pantofii, îi ridic cu o mână și îi împing, cu grijă, sub dulap. [...]
(Ramon Sadîc)
Elenei îi țiuie urechile. Ochii fixați în lumina monitorului o ustură puțin. Îi simte apăsați de parcă au făcut caimac. Bâzâitul neoanelor de deasupra îi sugrumă orice idee. Se rupe în ace care o înțeapă din toate părțile vrând să îi sape o gaură în craniu. Elena ar vrea la rândul ei să se dizolve [...]
Pe mama mea o cheamă Natalia. M-a făcut târziu, poate de asta mă coc mai greu, iar ea are acum vârsta unei bunici. Nu contează cât, e vârsta la care rolurile se inversează, copiii devin părinți și părinții devin cei de care trebuie să ai grijă, e vârsta la care oamenii mari, după ce au [...]
deşi e greu, al dracului de greu, pentru că eu mă simt ca un tată, mai degrabă, da, tată. sunt băieţoasă şi zgârcită cu dovezile de afecţiune. nu pentru că n-aş fi capabilă de aşa ceva, din contră, în mine numai erupţii de amploare (vezi Krakatoa). ci pentru că am deficienţe în a elibera sentimentele [...]
