Mă sprijin de peretele scorojit și colțuros. Am renunțat de mult să mai caut o poziție confortabilă. Frigul îmi pătrunde în oase și amorțesc puțin câte puțin. Întrebările precum „unde sunt, cât e ceasul, ce zi este” au dispărut odată cu ultimele raze de soare. Mă rezum la metrul pătrat care mă înconjoară, la întunericul meu. [...]
Era rândul lui Cristi să stea cu Maia. Laura rămânea cu prietenele în oraș. De obicei nu avea nicio problemă, ba chiar era încântat să petreacă câteva ore cu fetița. Era o legătură puternică între ei. Se înțelegeau din priviri. Până și izbucnirile Laurei deveneau amuzante atunci când se uitau unu la altul. Mama, spunea [...]
L-am privit cum se îndreaptă spre gaura de canal şi nu am zis nimic. Aşteptam ca un copil momentul acela. Aproape că m-am tăvălit pe jos de râs când l-am văzut aruncat de pe bicicletă şi rotogolindu-se. Cerurile s-au deschis atunci şi tipul cu instrucţiunile m-a privit încruntat. Am vrut să-i spun că o merita [...]
Îi privea cum stăteau în stradă așteptând. Erau cu toții ochi și urechi. Se mobilizau ori de câte ori trecea o mașină, săreau cu microfoanele lor negre, cu luminile și camerele atunci când cineva se apropia. Când Ela a ajuns acasă, în urmă cu două zile, au asaltat-o cu întrebări. Îi vâjâia capul după o [...]
Pânza era pregătită, mă aștepta de câteva zile. Ideea era schițată și nu trebuia decât să mă apuc de lucru. Totuși, ceva mă oprea. Desenul la care mă gândisem inițial își pierduse farmecul. Copacii mi se păreau banali, personajele nu se mai integrau în peisaj, culorile pe care mi le imaginasem nu se mai potriveau. [...]
Credit foto: Sebastian Băcioiu Când a văzut pandantivul pentru prima dată, fluturele din interior era așezat la ora 11 și avea aripile deschise. Erau de un albastru-turcoaz care se pierdea într-o nuanță de albastru-violet. Conturul era negru. Era cel mai frumos fluture pe care îl văzuse vreodată. Mama tocmai îl primise de la [...]
Astăzi este baba mea. A patra zi a lui martie. Cerul e gri și plouă. Am visat că plângeam. Nu mai știu de ce, nu mai știu cine era cu mine în vis, dar plângeam de mi se înnodau lacrimile în barbă. Am deschis ochii, mi-am șters obrajii de lacrimile din vis și am privit [...]
Este un loc secret în care obișnuiesc să mă retrag. Închid ochii și lumea se reduce la un moment, la o scenă. Sunt eu și persoana cu care am ceva de împărțit. Consum în imaginar toate (?!) variantele discuțiilor, acolo au loc marile tragedii, despărțirile și împăcările. Apoi vine realitatea. Nimic nu mă va surprinde, [...]
Fie că vorbim de personal shit, vise, frământările din Orientul Mijlociu, despre Putin sau despre găurile din șosete, ajungem de fiecare dată la concluzia că totul lasă urme. Ce spui. Vezi. Simți. Vrei. Ce (nu) poți. Ce e interzis. Splendoarea sau războaiele. Urme de rugină sau pete de ruj. Arsuri sau răni adânci. Sau doar [...]
