E iarnă sau primăvară, cine mai știe.

Derutate sînt animalele mici care îmi ies în cale.

Derutată și fata care prezintă vremea,

aseară a încurcat cuvintele în propoziție și

a roșit perceptibil, dar eu am iertat-o.

Și eu sînt derutat mai tot timpul

și pe mine nu mă mai iartă deja.

Sub soarele ăsta infant,

via proiectează rute încîlcite pe gard și mă păcălește,

că ajung să fac poezie de cadru.

Ce ai pe dinăuntru?

Să zicem, o plajă din Pacific, bunăoară pustie.

Dimineața se simte furtună.

Ziua se rup palmierii. Seara (în unele seri)

briză plăcută, aduce cu ea împăcarea.

Ce ai pe dinăuntru? Mult somn,

metafore de tot rahatul.

Ce ai pe dinafară? Să-ți spună ceilalți.

N-ai vrut s-o faci, dar ai făcut-o, și ăsta ești în două cuvinte,

o adversativă la care se adaugă fuga după autobuzul de noapte.

Stupid de simplu și incorect și real și se vede

cît e regie și cît mai e viață,

cînd e cu bani și cînd anxietate,

aripile care te duc la cer.

La 300000 km/s privirea ajunge jos la fel

și de pe munte și de la bază.

 

A sunat telefonul aseară și era prietena mea

la care privirea ajunge mai des prin rețele.

Să pot vorbi, împing cu limba între gingie și obraz

un capac de pix la care mestec de-o vreme.

Îmi dau seama de el, că e acolo și că nu vreau să-l văd,

cum nu vreau să văd nici alte capace

la care am mestecat cu anii pînă să mă prind.

Răspund scurt și apatic la întrebări,

dau sfaturi inutile despre sesiune,

și cînd se termină – te pup, ai grijă de tine –

să-l iau din locul ăla umed și călduț și să-l duc unde,

și pe lîngă asta, să fac toată treaba cu ochii închiși.

 

Acum două săptămîni taică-miu mi-a povestit

c-a văzut un documentar cu Satao.

Am întrebat ce-i aia și mi-a zis că, pînă acum trei ani, a fost.

Unul dintre cei mai mari elefanți din lume,

un tusker din Kenya, omorît de braconieri.

Un tip care lucra în rezervație a găsit într-o zi

o carcasă imensă aproape de granița de est.

Colții fuseseră tăiați și fața mutilată,

le-a luat zece zile în care l-au tot căutat

pe Satao pînă să facă anunțul:

Cu multă durere anunțăm că nu e nicio îndoială

că Satao e mort, ucis de săgeata otrăvită

a unui braconier, pentru a potoli

cererea avidă de fildeș din țări îndepărtate.

O viață uriașă pentru ca cineva, cine știe unde,

să-și poată pune o statuetă pe șemineu.

Odihnește-te în pace, bătrîne prieten, nu vei fi uitat.

 

(Radu Nițescu)