Radu Mogîldea (selectate din volumul dans pătaru)

A apărut pe lume cu doar un an înainte de cutremurul din 1977, undeva prin București. Acesta e cam sigurul lucru cert care se cunoaște despre el, în rest, Mogîldea rămâne o enigmă pentru pasionații de literatură română contemporană. Unii îl prezintă ca fiind un tip retractil, o figură șoricoasă, aka subterană, ce se îndeletnicește cu reglarea sunetelor la ,,Teatrul de Păpuși și Marionete Țăndărică’’. Alții îl descriu drept un personaj seminterlop din Vitan, aflat în anturajul unora ca Pian, Cristi Măcelaru, Paul Grasu sau Bebelușu, având totodată calitatea de membru supleant în Comitetul Director al galeriei Rapidului. Mogîldea a fost introdus în antologie ca un caz-limită, despre el, criticul Doinel Ternea-Spavarache afirmă în revista de înaltă ținută Egreta: ,,nu se poate spune dacă se află dincoace sau dincolo de poezie; probabil că Mogîldea se află totuși pe tărâmul literaturii, însă e la fel de adevărat că, dincolo de el, nu ne putem da seama ce-ar mai putea începe’’. A mai publicat în Piramida lirică, Efuziuni rădăuțene, Urzica literară, Lornionul daurit ș.a.m.d.

***

decât să citesc ca gușterii

despre Arsenie Boca mai bine prizez cu smardoii

o linie de coca

***

cântă cucul

bată-l vina a tras toată

chetamina

 

Harumafuji Sanki (haikuuri din volumul Buddha pe înțelesul bețivilor)

Născut în 1998, la Seto (Japonia), Sanki este copilul teribil al poeziei japoneze contemporane. A fost remarcat de către critici după ce a fost selectat de Yoshigaze Kazuki în celebra sa antologie de poezie tânără japoneză Memento Hikikomori. Adept al budismului de extracție bahică, boem infatigabil, haijinul se confesează prin baruri spunând că și-a investit tot geniul în pahar, în opere n-a pus decât talentul. Întrebat la televiziunea Fuji TV despre poeții care l-au influențat, a enumerat câteva mărci de sake. Poreclit Ficat-Neînfricat, notorietatea lui Harumafuji Sanki s-a amplificat mai ales după ce a devenit subiectul caselor de pariuri japoneze, cota că nu prinde 40 de ani fiind destul de mică: 1,58.

***

mă plimb cherchelit prin ninsoare

omul de zăpadă cu ochii din capace de bere

parcă încercă să-mi spună ceva

***

vomit pe treptele templului de aur

micul Buddha sculptat în poartă

încă zâmbește

***

intoxicaţie cu sushi

expirat și sake contrafăcut

înfloresc ghioceii

 

©️ Extrase din „Noaptea Sfântului Alcoolomeu (antologie de haikuuri)”, Editura Casa de Pariuri Literare

 

(Octavian Perpelea)