oana maria„Băăă, ce coș nașpa ți-a ieșit lângă nas!” „Moaa, ai un sân mai mic decât celălalt!” „De câte ori pierzi o noapte, se vede imediat pe fața ta.” „Când nu dormi, îți apar a doua zi niște riduri noi, unu’ pe frunte, unu’ aici lângă gură.” „Super frumos te-ai îmbrăcat azi, păcat că-ți stă părul ca dracu’.” „Mamă, ce față de vrăjitoare nebună.”

Oglinda e ca prietenul sau prietena aia care se distrează să-ți arate cu degetul toate slăbiciunile și își mai și închipuie că treaba asta vă strânge legătura. O vreme ți se pare ok. Da, mă, le am pe toate, am burtă, am picioare subțiri, chelesc, sunt știrb, așa e, de ce să mă supăr? Dar după o vreme îți dai seama că nu te ajută la nimic să tot auzi aceleași lucruri pe care le știi deja și parcă ai avea chef să vorbești despre chestii mai interesante.

Așa că începi să iei distanță. Nu te mai vezi cu prietenul cu limba lungă nici azi, nici mâine. Și parcă începi să te simți un pic mai bine. Oare ce se întâmplă dacă nu te mai vezi cu el o lună? Pfuuuu, parcă simți că trăiești. Ce-a fost în capul tău în tot timpul ăsta? Doar pentru că în unele zile te făcea să te simți șmecher și-ți zicea că arăți ca un boss, ai răbdat atâția ani de glume proaste despre șunculițe și coșuri. Lasă, mai bine mai târziu decât niciodată: nu-i mai răspunde la telefon. Nu e nevoie să-i tragi și-un pumn în fățău. Nu de alta, dar s-ar putea să ai șapte ani de ghinion.

(Oana Maria)