– Da, mă, așa e. Ți se spune să ai grijă, să te ferești, să vezi cum le păcălești, le duci cu zăhărelul și le iei banii. Și-o faci cît mai șmecher și, cînd dispari, dispari fără urmă, nici nu își dau seama. Faci cumva de parcă ai fi dispărut într-o explozie și nicio bucățică din tine nu se mai găsește. Te evapori. Punct. N-au cum să te mai găsească vreodată. Dar ce căcat e ăsta? Că eu mă păcălesc mereu! Dispar fără urmă, le golesc conturile bancare. Na, fac tot ce trebuie și tot mă simt ca un ratat.

– Siri spune să repeți întrebarea. Nu a fost raportată nicio explozie în zona ta.

– Da, mă, mi-e dor de ele. Mi-e dor să le văd dimineaţa ciufulite şi încercănate cum se duc să pună de cafea. Ce căcat de viață e asta? Eu le trag pe sfoară și tot eu mă trag pe sfoară. Când sunt cu ele îmi păstrez coolnesul, nu mă las dus, sunt șmecher și le învârt pe degete. Se rotesc în jurul meu ca moliile în jurul becului și nu mai știu cum să mă facă fericit. Doar să le spun că am o problemă și gata sar: care e problema? cum s-o rezolve? Problema sunt banii, zic. Și pac! Acces la un cont. Când plec, mor de frică să nu cumva să își da seama înainte și să le văd cum se prăbuşesc acolo în faţa mea. Nici nu mă mai bucur. Na, poate la început, când eram un pârlit la opşpe ani, îmi plăcea. În sfîrşit, făceam şi eu bani ca lumea. Dar chiar şi atunci parcă tot mi se îndoia inima. Parcă le și aud sughiţând în suspine și mi se frânge inima când mă gândesc că nu o să le mai văd niciodată. Le văd că îmi fac un parastas ceva, bă, și atunci nu mai pot, mă bufnește plânsul. Ca la înmormântarea mea. Și nu că m-am dus, ci că le-am lăsat pe ele singure. Tu îți dai seama că puteam să mă fi însurat de cel puțin trei sute de ori pînă acum? Puteam să fi avut trei sute de copii pe puțin. Dar, nu. Mereu plec cu buzunarele pline de la toate proastele astea. Tâmpite, frate, nu îşi dau seama de nimic. Îmi dau tot: chei, parole, conturi. Nu știu, frate, cine le-a făcut aşa duse cu pluta de pun botu’ la orice…

– Statisticile arată că 78% dintre americani își schimbă profesia cel puțin o dată în viață. Siri sprijină dreptul femeilor la plată egală pentru muncă egală.

– Bullshit din ăsta feminist: muncă egală, salariu egal. Că ele pot să facă, că sunt puternice. Proastele nici nu mai își dau seama că ele fac totul. Eu doar dau din gură. Și tocmai de-aia, că sunt duse cu pluta: cu dragostea, cu plata egală. Parcă de-aia le iubesc și mai mult, mi rupe inima să le văd așa naive. Dar tot plec, frate. Tot le las despuiate. Nu mă pot abține. Chit că două săptămâni sunt un bezmetic și mod de dor.

– Siri nu înțelege problema. Siri are nevoie să o rezumi.

– Sunt prost grămadă și că nu sunt bun pentru meseria asta. Asta e problema.

(Oana Ioncel)