„Eu sunt dependent să visez. Orice, dar lăsați-mă să mai și visez un pic. Apoi, când revin, promit că o să fie bine.” Așa mi-ai zis de mai multe ori, dragul meu. Prima dată când am auzit, însă, nu era deloc așa cum ar dori să își vadă un tată fiul.

Acum vreo 10 ani, într-o dimineață pe la nouă, m-a sunat diriginta ta să vin de urgență la școală să te iau că s-a întâmplat ceva grav, că ești desfigurat fiindcă te-ai bătut cu un golan mai mare. Am fugit din garaj, patronul urla după mine că dacă nu are mașina de pe rampă făcută până la 1, el nu mă plătește. Când am ajuns la școală diriginta mai că mi-a sărit la gât. A zis că ea îți încheie media 7 la purtare și să mă duc acum de urgență să vorbesc cu directorul că ea nu mai știe ce să facă cu copii așa de tâmpiți ca în școala asta, că ea n-a mai văzut altundeva. Aveai nasul umflat și ochiul stâng vânăt, cămașa pătată de sânge. Te-am luat și te-am dus la Urgențe. Ți-am tras o palmă când am ieșit din școală și ți-am zis să nu mă mai cheme proasta asta de dirigintă la școală vreodată. Și dacă tot te apuci să te bați, măcar să înveți să bați ca lumea, nu să ți le încasezi tu ca un fraier.

N-aveai nimic spart după radiografie, dar nu mai vorbeai și medicii au zis să rămâi o noapte sub observație, că te loviseși puternic la cap. În noapte aia n-ai adormit de dureri și nici eu n-am dormit, de supărat și că n-aveam loc în pat. Pe la miezul nopții ai început să vorbești că tu așa ai vrut, să îl bați pe Vali. Mi-ai zis că tu așa faci, cum ai văzut într-un film mai demult: dream big! Și că asta ai visat, să îl bați pe Vali de când ai văzut că se întâlnea cu Mirela de la C și cu alte tipe. Și în dimineața aia, când l-ai auzit râzând în curtea școlii și zicându-i Mirelei că nu se face prima oră, ai simțit așa cum ți urcă sângele în cap și te-apucă nervii. Și te-ai dus la el și i-ai tras un pumn. Ăsta era primul tău vis care se împlinește și erai fericit, chiar dacă te durea capul. Te-am întrebat dacă ai visat noaptea și ai zis că nu, că tu visezi treaz, adică îți imaginezi așa, și că ți-ai imaginat cum să îi dai un pumn în nas lui Vali chiar în fața Mirelei. Și-atunci parcă toată supărarea mea s-a topit și-a dispărut. Doar câți pumni visasem și eu să le dau iubiților maică-tii când eram în liceu! Dar maică-ta făcea cumva și mă oprea mereu din priviri.

Când te-ai întors peste trei zile de la școală și ne-ai spus că Vali avea nasul spart, parcă zâmbeai. Maică-ta ți-a tras vreo câteva palme, cum poți fi așa de insensibil, băiatul ăla suferă. Ai zis că și pe tine te mai durea capul încă. Noroc că familia lui Vali tocmai se muta în alt oraș, că altfel voiau să ne dea în judecată.

Te-am întrebat pe cine mai visezi să bați. Ai zis că nu mai visezi să bați pe nimeni. Că tu visezi frumos, că mereu în vis ești fie într-o loc mișto sau într-o călătorie, sau visezi că ai toate răspunsurile la toate întrebările profesorilor sau știi glume mișto și fetele râd la ele. Că atunci când erați mai mici ai visat să îl bați bine pe frate-tău, dar ți s-a făcut milă de el până la urmă că i-ai văzut pe niște colegi de-ai lui cum îl luau peste picior și de-atunci visezi să îl antrenezi pe el să se bată. El e boxer și tu îl antrenezi și îi găsești meciuri cu cei mai mari boxeri.

Apoi ai mai zis că visezi că mama nu mai gătește mereu, că ai bani mulți și poți să ne scoți să mâncăm la restaurant în fiecare seară.

Am mai auzit despre adicția asta a ta când erai în clasa a noua. Am fost la ședința cu părinții și ne-a spus diriginta care sunt copiii despre care bănuiește ea că se droghează. Erai pe listă. Vreo câteva săptămâni te-am urmărit, te-am căutat în rucsac, ți-am tăiat de tot banii de buzunar. Până la urmă tu mi-ai zis că să termin cu vrăjeala, că ai aflat de la colegii tăi de clasă, și că nu iei nimic. Diriga fabulează. Mi-ai cerut bani să-ți iei un skate că la asta visai tu, mi-a zis.

Și când am venit la prima ta competiție de skate pe care ai câștigat-o, erai șmecher cu un batic verde la buzunarul din spate și boxa dată tare în ghizdan. Apoi ai zis că ai treabă cu colegii, vii acasă mai târziu.

Nu știu, dragul meu, pe ce tărâmuri mai mergi prin imaginația ta și nici nu știu să îți răspund la întrebarea „dar visele mele oare de unde vin?”. Încă mă întreb și eu de unde vin visele noastre, dar mai ales de unde îți vin ție toate ideile astea. Acum ți-ai pus costumul de zburător pe turnul Raiffeisen Bank și zici că o să filmezi Bucureștiul de la înălțime…

(Oana Ioncel)