O fetiță nesociabilă are-n heavy rotation aceeași casetă cu Spice Girls, la maximum, de zece ori pe zi. „Au voci frumoase fetele astea”, zice mama, în timp ce mătură în sufragerie în jurul fetiței nesociabile, care ascultă din nou, iar și înc-o dată „2 become 1” sau altă drăcie de pe albumul SpiceGirlian de debut.

O puberă nesociabilă descoperă că actorii frumoși sunt un impuls rezonabil ca să devii cinefilă. Mama o susține energic, și amândouă selectează cele mai atrăgătoare moace actoricești de lipit pe pereți. Mama vânează la chioșcuri reviste cu posterele adecvate. Băieții cei mai arătoși sunt prieteni apropiați, mama are nume de alint pentru ei: Brăduț, Leuță, Gioneață. O puberă nesociabilă și mama ei merg împreună la Studio, într-o sală goală, să-l vadă pe Johnny Depp călărind un penis uriaș și murind de sifilis în Libertinul. „A făcut un rol mare Gioneață aici”, zice mama.

În vara de dinaintea examenului de Capacitate, o puberă nesociabilă chiulește de la meditații matematice cu aprobarea mă-sii; împreună merg la concerte gratuite în aer liber. Dacă evaluăm situația ochiometric, pubera nesociabilă e singurul copil de paișpe ani care apare la asemenea evenimente cu mă-sa de cincizeci, dar mama și fiica din povestea noastră nu-și pierd vremea cu asemenea detalii. Într-o noapte se întorc pe jos cale de vreo zece stații, în culmea bunei dispoziții, pentru că e trecut de miezul nopții și n-au bani de taxi. Eroina noastră ia Capacitatea oricum, deși la Matematică ușor târâș.

O adolescentă nesociabilă descoperă că ține cu Steaua, probabil numai d-a dracu, fiindcă taică-su ține cu Rapid. Mama ține și ea cu Steaua, evident! Se uită împreună la meciuri, mai ales alea internaționale, urlă împreună către televizor când Rădoi își dă autogol în partida de tristă amintire cu Rosenborg (suporterii știu care), deși, remarcă mama, altminteri Mirel e băiat bun, a avut o zi proastă. Stelistul favorit al mamei e portarul Vasili Hamutovski, frumușel și familist, zice ea. Mama cumpără o revistă a suporterilor, cu Vasili pe copertă.

O adolescentă nesociabilă și maică-sa ascultă muzici românești pe Atomic teve, în special hip-hop. Mama fredonează prin casă, dar pentru că la televizor piesele sunt cenzurate, hip-hopul ei are mereu goluri în locuri strategice. Fraierii să tacă scriind zi de zi pe foaie, fiindcă totul în cartier se bazează pe. Se bazează pe? Pe ce? zice mama, și râde. Preferații ei sunt Paraziții: mama are gusturi hardcore. „Știi ceva?” citează mama din Categoria Grea, într-o ceartă cu tata. „Îmi doresc ce îmi dorești tu mie, și să ți se-ntâmple ție.”

O tânără ceva mai sociabilă decât încarnările ei precedente o sună pe maică-sa de la mare depărtare. Mama se bucură că Leuță a luat în sfârșit Oscarul (deși ar fi trebuit să-l ia pentru Aviatorul) și că Sișu s-a lăsat de droguri, chiar dacă acum e legionar.

-Oamenii care n-au habar ce le place tinerilor se băbesc și moșesc înainte de vreme, zice mama. Noroc că te am pe tine, n-o să fiu babă niciodată.

(Nadia Barbu)