Monica Cristin Tarța

Un quiz despre cât de groasă este placenta unui elefant, texte mov ascunse conspirativ pe un fundal cu câmp de lavandă, Natalie Portman dându-se la mine, Corrado Cattani lăsându-mă patron la Steaua, Meryl Streep, întrebarea dacă sunt țigancă cu adevărat, o masă rotativă la care jucam poker cu o vidră.

Le-am visat pe toate. Un băiat mi-a zis odată că apreciază inteligența oamenilor după expresia ochilor, după ceea ce îi face să râdă și după cât de complexe sunt visele lor, iar eu le bifam pe toate. Însă nu am înțeles niciodată ce rost are inteligența asta, dacă suntem de milioane de ori mai interesanți atunci când visăm și de alte bilioane de ori mai plați atunci când mergem cu metroul.

Odată am visat că toate rochiile mele puteau fi întoarse pe dos, având alt material și altă croială, deci, jackpot!, aveam brusc un număr dublu de rochii. Am visat design interior, croieli de haine, camere mobilate complet, rezolvări ale problemelor de matematică și, mai ales, texte.

Multe texte, texte plutind ca un norișor printr-o cameră, pe care aproape că le puteam atinge și reține, exact ca atunci când să alergi în vis. Texte mai bune decât voi scrie vreodată, texte care îmi explicau dileme pe care nu știam că le aveam, texte care vorbeau despre grâu, dar explicau tot Universul.

Altădată am visat că tărâmul fructelor de pădure era la 20.000 de leghe sub mări.

Și băieți, mulți băieți. Tot ce nu se întâmpla în realitate se întâmpla mult mai frumos în vis. Tot ce nu știam cum să fac ziua făceam noaptea la perfecție. Toate deciziile erau luate în somnul de dimineață, toate semnele erau acolo. De câte ori ar fi sugerat tradiția că trebuie să îmi visez ursitul, i-am visat pe Marin Preda, pe James Hetfield și toată Bolivia.

Mi-ar lua o viață să reușesc să am visuri mai bune ca visele mele.

Când eram mică am cerut să fiu și operată de apendicită, numai să mi se întâmple și mie ceva interesant. Mulțumesc, creier, pentru că ai făcut ca imaginația să fie mai bună ca realitatea. Eu nu m-aș fi descurcat singură. Carpe noctem.

(Monica Cristina Tarța)