Vacanța a început, pentru mine, neobișnuit. De regulă, încep să încetinesc motoarele când ceilalți oameni abia se trezesc. Asta, raportat nu numai la ritmul zilei, ci la întreg parcursul anului. Se știe, despre constănțeni, că sunt cei mai puțin bronzați oameni din țară. Fiindcă, deși stau la 10 minute de mers pe jos față de plajă, n-au timp să ajungă. Au job-uri, servicii, care de care mai angoasante și mai plictisitoare. Câteodată, ceilalți nu înțeleg cum poți dormi până pe la 11, în condițiile în care, totuși, te-ai culcat pe la 3-4 dimineața. Ce-ai făcut, când toți oamenii dorm? Tot așa, nu înțelege nimeni de ce constănțenii nu sunt bronzați. Ei bine, nu sunt fiindcă sunt asemenea celorlalți – n-au cum sta pe mare toată ziua, n-au cum înota, naviga, construi castele de nisip, toată ziua. Ziceam c-a început, vacanța, neobișnuit – acum sunt la Iași și încerc să lucrez – abia acum sunt în vacanță. Pentru mine vacanța înseamnă, în mod paradoxal, posibilitatea de-a putea lucra la ceea ce mă interesează mai mult – scrisul. Astăzi sunt în Iași, mâine la Ipotești. Nu vreau decât să am liniște. Să fie vacanță, să fie un loc vacant printre toate aceste posibile versiuni ale mele. Să pot fi eu însumi. Mulțumesc.

(Mircea Țuglea)