Rosa a fost îmbrăcată cu niște pantaloni cu dungi și un maieu culoarea ou de rață cu o inimă pe piept.

A avut și ciorapi, care i se întindeau până la jumătatea tibiei.

Eu mai am, încă, bube uscate de varicelă,

dar Otilia a dus-o pe Rosa în wrap.

Ne e frică că poate îi dau varicelă, deși n-am cum.

La 11:30 am avut programarea, a fost primul control al Rosei.

La Sanador, Rosa era trecută cu numele Rosa și prenumele Mihalache. Fiastru fusese scos din schema privată.

Avea 13 zile. Și-a depășit greutatea de la naștere, avea 3,456 kg.

Mănâncă ca lumea, a mâncat de când s-a născut.

Mi-a luat și mie degetu’ și a încercat să-l mănânce.

Doctorița a zis că Rosa crește mega bine, că e bine și neurologic.

Nu știu cum a înțeles ea că e bine neurologic, dar bine că e.

Bine, carevasăzică.

Erau și niște desene nașpa pe pereții lavabilați portocalii ai secției neonato-pediatrie.

Cu niște Tom și Goofy și dintr-ăștia complet diformi.

În primul rând că ăia la neonato nu vede, și în

al doilea rând, pentru copiii care înțelege și care știe desene, portretele de pe pereți le par nașpa, adică așa cum și sunt, de fapt.

Și nici nu au sens epic, ce treabă are Tom cu Goofy cu Chip&Dale și cu Donald?!

Așa era și pe vremea când eram eu copil și mergeam la pediatrie, în anii ’80, la policlinica de pe Drumea Rădulescu, unde acum avem medicul de familie, pe Geiculescu.

Intrai acolo, la parter, erea niște desene cu buburuze, cu cătsei,

ce treabă aveam eo cu buburuze și cătsei, când eo mă uitam doar la Tom&Jerry și Jackie Chan?

Peretsii la pediatrie tre’ să fie albi. La fel și la ORL și la urologie și la ce mai ie. Albi. În spital să fie alb.

Mă rog, am ieșit, victorioși, de la control, Rosa e țiplă.

În spatele spitalului am sprijinit polaroidul pe rama ochelarilor mei de soare, am pornit timer-ul și, tsac!

Aștia suntem, mai putsin galbeni, că așa a fost hârtia.

După aia ne-am dus să ne întâlnim și cu maică-mea.

 

(Mihnea Mihalache-Fiastru)