a trecut ceva timp, tot cred că oamenii bogați sunt mișto.

Bine, normal, că nu zic așa la modul că toată lumea, dar de când îmi aduc aminte, oamenii care au accesat niște chestii pe care le ating și simt și eu au fost mai bogați.

Eu nefiind na, haha, n-am fost niciodată, nici nu o să fiu.

Sau poate o să fim, așa, un pic, haha.

Mai știi aici, unde am mâncat înghețată?

Și ne uitam la moșii ăia bogați care stăteau la restaurantele de pe malurile din piatră și pe malul celălalt față de locul de unde am făcut poza asta, pe partea unde apunea soarele, era piatra aia cu Petrarca a Portofino.

Și tu ai zis, că nu, domne, că sunt și îmbogățiți dintr-ăștia aiurea și recenți și tâmpiți.

Normal, ai dreptate, nici eu nu ziceam că nu sunt nasoi foarte mulți dintre ei, dar perspectiva asta de a fi și de a înțelege niște lucruri pe care o am eu, m-am nimerit cu ea cu oameni mai bogați, niciodată cu săraci, pentru că ăștia mai săraci sunt în alte zone, mai tensionate, mai cu râca, cu invidia, cu astea. Și cu trădarea, oamenii săraci abia așteaptă să scape unii de alții și toți de sărăcie. Nu-mi plac lucrurile astea, nu e treabă.

Probabil că există unii bogați care aleg să crească în direcția asta despre care vorbesc eu și care sunt tari ei, așa, cum stau cu ochelari de soare, ca moșii ăștia de aici, din spatele nostru, din poza asta.

Și după aia am mai vorbit niște chestii despre cum era lumea asta de pe aici în anii `70 și `80, dar nu mai știu exact.

Oricum, a fost tare ziua asta.

Și cald, mai știi? În niciuna dintre zile nu a fost așa cald.

(Mihnea Mihalache-Fiastru)