un pachet de Viceroy era 16000 de lei

Marlboro, 20000 de lei. dar diferentsa erea mare, 4000 de lei plm.

4000 de lei era pretsul pe kilometru la taxi. majoritatea taxiurilor, mă rog, nu chiar 4000 lei, 3900 lei, toate astea, As, Mondial, Meridian, Rodell, Total. Cristaxi era 4500. Cobălcescu, la fel. atuncea a apărut și Taxi 2000, tot cu 3900 lei/km, au început cu 60 de mașini. chiar și așa ieftin, tot trăgeam țeapă la greu la taxi, că n-aveam bani. îl lăsam, la un moment dat, pe undeva și nu mă mai întorceam. de obicei prin fața unui bloc, intram în scară, ieșeam pe ușa din spate și aia era.

o apă plată era 500 de lei. apă dintr-asta Izvorul Minunilor, cea mai ieftină. nici de asta nu aveam bani tot timpul, de multe ori am făcut cu apă din baltă, de pe jos. ce conta, că oricum, fierbeam apa.

o fiolă de ser fiziologic în care fierbeam marfa era 200-300 de lei. mergea să fac și la bec, dacă n-aveam fiolă, luam un bec pară, îl spărgeam și fierbeam în vârful ăla ascuțit.

garou, curele, astea, nu foloseam. alții foloseau.

un plic cu sare de lămîie costa o sută de lei. sarea de lămîie s-a dovedit cancerigenă. cică faci cancer în gură dacă bei chestii cu sare de lâmîie. și dacă ți-o bagi în venă ce se întâmplă lol?

alocatsiea erea 75000 de lei pe lună. scoteam alocatsiea la 2-3 luni, să fie mai multă, să iau mai multă marfă. până să trag marfă nu m-a interesat niciodată alocatsiea, o scoteam o dată pe an sau așa.

nuj cât erea un bilet de transport în comun, că nu mi-am loat niciodată. la expres, liniile 781 și 784, cu care mergeam eo în oraș, din văcărești în centru, îi știam pe șoferi și le dădeam 5000 de lei, sau deloc, dacă nu aveam, le ziceam să mă ia și pe mine și era ok. mergeam în fiecare zi, mă duceam la școală, la zoia sau central sau cum se mai zice acuma.

și în weekend tot cu expresul mergeam, mă duceam în cartier, Icoanei-Galați. Galați i se zicea la cartier, deși nu era, propriu-zis, un cartier. aveam câteva locuri în care trăgeam, în spate la biserica anglicană, pe gard, unde era doar gard de beton atunci, prin niște scări de bloc de pe Rosetti și de pe Icoanei, și la prietenul ăsta al meu care stătea pe aurel vlaicu. și prin parcuri, prin icoanei și ioanid. atunci erau întunecoase și ferite.

stăteam rupt, așa, la oana pe pat, ne uitam la 9/11. mă gândeam, așa, cu ochii întredeschiși: cplm-i asta, frate, intră ăia cu avioanele în bloc, cplm-i asta?! bine, și acum mi se pare destul de absurdă povestea aia. interesant, așa, dar nu mi se părea mare chestie. plm, mă rog.

la un moment dat am numărat și știam 37 de locuri de unde să iau marfă.

mai mergeam și pe jos la marfă, cu 133-u`, dar numai la ăștia care erau aproape, în vitan, mai mult m-erea lene să merg pe jos.

erea super-cald, mama, vara aia 2001 a fost rupere. și 2000, dar 2001 a fost și mai și.

îmi făceam multe limonade, storceam lămîi cu apă minerală și zahăr și le amestecam într-o sticlă de plastic de 2 litri.

mă constipasem, opiaceele constipă.

joi dimineață, 7 iunie 2001, am văzut cel mai tare meci din toate timpurile, game 1 din finala Philadelphia 76ers vs Los Angeles Lakers. S-a jucat la Lakers, în Staples Center. Lakers erau în perioada în care nimeni nu se apropia, generația O’Neal – Kobe Bryant. 76ers nu aveau nicio șansă în finala aia. Meciul a ajuns în overtime. 76ers au câștigat, iar Allen Iverson le-a dat 48 de puncte. 76ers conducea finala NBA cu 1-0, pe care avea să o piardă cu 1-4.

a fost vara cu „Zile însorite”, „Așa sunt zilele mele” și „Poezie de stradă”.

trăgeam o dată la trei sau patru ore, dacă nu, mă luau amețelile și ușor, ușor, începea sevrajul. mă trezeam și noaptea ca să trag, pe la 3-4. trăgeam, fumam o țigară pe geamul de la mine din cameră, era un miros amestecat de beton fierbinte cu aer proaspăt de noapte.

o bilă era 100.000 de lei. știam și cu 80.000 de lei și cu 150.000 de lei. aia de 80.000 de lei nu merita, era marfă proastă, dava. că de aici vine „dava”, în 2000-2001 se zicea „dava” la heroina proastă, adică aia cu prea multă anhidridă acetică sau îndoită prea mult de traficant. și după aia, mai târziu, prin anii 2000, „dava” a devenit slang consacrat pentru heroină. corect, într-un fel, pentru că după toamna lui 2001 nu s-a mai găsit marfă ca înainte în București, așa, ca gen calitate. marfa aia de la sfârșitul anilor `90 și până în 2001 era bombă, îți rupea capul, nu mai găsești așa ceva. poate în pakistan, afghanistan, iran.

un test antidrog era 150.000 de lei. la obregia, mă ducea maică-mea să vadă dacă mai trag lol. ăia acolo erau la început plm, sau ceva, cert e că nu știau să citească aparatul ăla biologic care analiza urina sau nu știau să facă reacțiile, nu-mi dau seama, treaba e că rezultatele erau complet d`ampulea. prima dată am dus pișat de cîine, mi-a dat medicul recipientul de recoltare și cheia de la o toaletă, am intrat, m-am încuiat, am scos sticluța cu pipi de cîine, am vărsat pișatul în borcan, l-am încălzit cu bricheta, am pus capacul, am ieșit, i-am dat medicului. după juma de oră iese ăla cu buletinul de analize, pozitiv la tot, la thc, la opioide, la sintetice, la cocaină, ce să mai, nenorocire, era cu mult mai rău decât adevărul, mai bine mă pișam eo, dracu. mă rog, nu m-am învătsat minte, a doua oară la fel, am luat pișat de la un copil de la bloc, unul de 12-13 ani. și la ăla la fel, tot așa, nenorocire la rezultate, pozitiv la tot. meaji pln analiza voastră, a treia oară m-am trezit dimineață, am tras, m-am îmbrăcat, am plecat cu maică-mea la obregia, m-am pișat în recipient, a venit rezultatul pozitiv la opiacee, așa scria în buletin, adică corect. da` aia, doctoritsa aia, îi zice la maică-mea: „nu e nimic grav, doamnă, a fumat și el o țigară cu marijuana!”. proști rău, băi nene, asta se întâmpla în primăvara lui 2001. după vreo 2 ani i-am povestit și maică-mii ce proști erau ăia la obregia și am râs de fiecare dată când ne-am adus aminte cum mergeam noi la obregia să mă caute pe mine de droguri. o prostie din care nu ne-am ales cu nimic, decât cu drumul, așa cum se întâmplă de obicei.

o seringă costa 7000 de lei. seringa de insulină era gradată în 40 de unități, nu în 100, așa cum e acum. am o seringă din perioada aia pe care am păstrat-o.

documentez orice, din toate perioadele.

dintre cele două-trei încălțări pe care le rulez frecvent, unii sunt reebok answer1. pe limbă, la interior, scrie „Allen Iverson: Rookie of the Year 1996-1997”.

 

(Mihnea Mihalache-Fiastru)