S-a făcut cam 14:30, așa. Am fost, până acum, în Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun și acum am ajuns la Olimp.

Am plecat din Eforie Nord pe la 09:30. Ar trebui să ne întoarcem, pentru masa de prânz. Suntem, aproape, toată familia. N-am mai fost cu ai mei în locurile astea de la începutul anilor `90. Ne-am amintit de toate hotelurile pe unde am fost.

Am găsit și hotelul din Venus în care am stat în 1987, când maică-mea și-a rupt piciorul.

Locuiam pe strada Baladei, pe bulevardul Pionierilor într-un bloc la etajul 7 și, cu o seară înainte de a pleca la mare, taică-miu a rugat-o pe maică-mea să dea jos geamantanele din dulapurile de pe holul lung al apartamentului pe care îl aveam atunci, ca să le umple împreună atunci când Traian (taică-miu) s-ar fi întors de la serviciu. Doinița (maică-mea) s-a urcat pe scaun și a căzut de acolo cu tot cu geamantane. Nu mai știu cum a ajuns la spital, cert e că s-a ales cu un gips cât tot piciorul pentru 3 săptămâni. Cu toate astea, am făcut bagajele și am plecat la mare, așa cum era planul inițial.

Prentru ai mei vacanța la Venus din 1987 a fost o mare aventură. Pentru mine nu prea, nu s-a întâmplat nimic mai mult decât că am fost la mare cu maică-mea având piciorul rupt. Dar am ascultat de atât de multe ori povestea asta spusă de ai mei, încât a început să mi se pară și mie o mare peripeție acea vacanță. Pentru că mintea se preface că își pierde identitatea și la un moment dat trebuie să-i spui ce-i aparține de-a dreptul ei și ce anume a luat din altă parte. Mie nu mi s-a părut nimic ieșit din comun atunci. Sau poate că pur și simplu nu mai țin minte bine.

Ne dăm jos din mașină și ne plimbăm prin ruinele de la fostul Bar Internațional din Olimp.

Noi am venit cu singura mașină din parcările complexului Amfiteatru- Panoramic-Belvedere.

Duminică, 16 aprilie 2017. Ziua de Paște.

”Eu vreau să mă duc pe la hoteluri pe aici !”,

și ei zic:

”Nuuuuu, ce să te mai duci și pe acolo, hai să mergem!”,

Mai ales maică-mea, taică-miu nu spune nimic, dar îl văd că nu poate.

”Cum am ajuns, frate, aici ?!” mă gândesc.

”Hai, bine, stați, aici, toți, că mă întorc, oricum e mai rapid, așa!” le zic.

”Păi un` te duci ?”, întreabă, cred, maică-mea.

”Mă duc să fac poze la astea pe aici!”.

Intru pe la Panoramic, unde lucrările au început, deja. Parcarea e închisă și delimitată cu o bandă din plastic legată de copaci, semn că nu poți trece pe acolo. O ridic și intru pe sub ea, un paznic pe la 55-60 de ani se întreaptă către mine. Mă uit intens în privirea lui și atunci se face că are altă treabă, că vrea să vadă dacă a venit cineva pe terasa mare, mă rog, vrăjeală.

Mă învârt, cobor pe plajă. Fac ce am făcut și astă vară și în mulți alți ani. Am multe poze, în mai multe formate și filmări de aici.  Stau pe dig și, pentru prima dată de când știu locul ăsta, nu mai e nimeni în afară de mine. Nicăieri, nici pe plajă, nici în hoteluri sau pe la vreo cârciumă, nu zăresc nici țipenie de om.

Sunt singur pe digul de la complexul Amfiteatru și înțeleg că momentul ăsta nu se va mai întâmpla niciodată. Că lucrările vor avansa, că hotelurile și restaurantele vor dispărea, că eu nu voi mai ajunge la mare prea curând și că în 2018 lucrările pentru noul complex se vor fi terminat.

Locul ăsta a fost construit în anul 1972 în doar 10 luni.

Pe 21 decembrie 2016 devine publică tranzacția de aproximativ 10 milioane de euro de vânzare-cumpărare a complexului, acesta intră în proprietatea lanțului Phoenicia, iar noul patron, Muhammad Murad, anunță cum va investi 15 milioane de euro în noul complex și cum va reda el strălucirea Olimpului.

Ok, deci s-a rezolvat treaba, e gata.

Mă hotărăsc să mă bucur de singularitatea acestui moment, mă urc pe stabilopozi, mă dau jos, arunc cu pietre în mare, către mal.

Vreo 10 minute, așa.

O iau înapoi pe plajă, urc scările, ajung pe terasa mare, trec pe lângă paznicul ăla, mă bag pe sub banda de plastic care interzice accesul pe proprietate, mă urc în mașină și plecăm spre Eforie.

E 15:30 și pe la 18, așa,

am zis că o luăm spre

București.

 

 

 

(Mihnea Mihalache-Fiastru)