Acum cinci ani am plecat pentru două luni în India. Singur. Vroiam să scap de lumea de aici. Ieșirile mele de unul singur în Argentin nu mă ajutau pentru că, odată terminată a cincea bere, ajungeam inevitabil într-o relație oarecare. Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze reacția indienilor cu care ajungeam să beau o bere, când le spuneam că am plecat de acasă ca să stau o perioadă fără sex. Nu cred că mă credeau. Nici eu nu m-aș crede acum, când sunt cam în aceeași situație, doar că nu mai pot să am o ieșire în weekend ca să vizitez Kathmandu și să iau un Mountain Flight peste Himalaya.

 

În ultima săptămână am tot dat de știri despre cât de naşpa e să ai un copil, cum lumea face unul pentru că se plictisește sau e nemulțumită de relația în care e, în speranța de a o salva. Nu știu unde erau opiniile și știrile astea acum două săptămâni, sau, mai bine, acum zece luni. Eu aș înlocui toate studiile și sondajele cu o confesiune: „Cea mai mare realizare a mea în ultima săptămână a fost că am reușit să o schimb și să o spăl la funduleț fără ca ea să plângă”.

 

Chiar dacă sunt de fel un om destul de solitar, care a preferat mereu o ieșire de unul singur la bere decât cu un grup mai mare, de patru oameni, a ajuns să-mi fie greu ca interacțiunile sociale să se rezume la mersul la cumpărături.

 

Am ajuns la coadă la Mega. Am în coș un pachet de șervețele umede și o sticlă de detergent. Ambele, eco, bio, mă-sa pe gheață. În fața mea, o tipă ceva mai în vârstă ca mine, cu o sticlă de vin alb, nuci, struguri și brânză cu mucegai. Oftez puțin, dar mă resemnez cu gândul că sigur costă destul de mult, pentru o singură seară romantică. 43 de lei pentru ea. Vine și rândul meu: 79 de lei.

Ora două dimineața, coadă la farmacia Non Stop din cartier. Un tip de vreo 25 de ani cu o cutie de prezervative, înaintea mea. Eu cer mecanic niște comprese sterile, alcool de 70 de grade şi absorbante pentru lăuze. Sper că el merge acasă, deschide cutia și, în timp ce rulează unul din prezervative, se gândeşte cât de mişto ar fi două luni de abstinență.

 

Ajung acasă, duc compresele și alcoolul în camera copilului care doarme, absorbantele, la baie, mă duc în dormitor, ne uităm împreună la cei câțiva centimetri de led pe care apare bebeluşul şi ne îmbrățișăm. În timp ce o sărut pe obraz şi pe gât, îmi spune că încă cinci săptămâni nu e așa de mult, dar important e oricum că în câteva zile îi cade buricul. O să fie mult mai simplu după.

 

(Gelu Blanariu)