Stau răstignit în ultimul rând de la cinematograf,
cu o gumă de mestecat lipită de talpa pantoful drept,
lăcuit şi negru,
cu care sunt obişnuit să dau pedale de la 10 ani şi 5 luni,
când am început să visez urmăriri automobiloase,
cu gangsteri ieşiţi pe jumătate pe geamul maşinilor
lăcuite strălucitor şi negru ce pulsează în urma maşinii mele,
care miroase a piele de bou
şi de om care dă pedale
chiar şi în cinematografe falimentare,
cu ciuingame flici-fliciuitoare pe mocheta
roasă în modele orientale de privirile gri ale lui Bogart –
– plasatoarea –
blondă de durere de măsea.
(Ana Kun)
Leave A Comment