Fii antenă la Olube-aici, ce-ţi zice: cele mai bune râme de mare pentru chefal se găsesc ori la Pescărie ori în portu’ Tomis. Acolo numai dacă nu îţi e scârbă să te bagi în benzină de vapoare. Da’ la Pescărie e bine. Numai să ai grijă la intrare că îs nişte bolovani din ăia’ care taie rău la picioare, are scoici grămadă şi o să-ţi curgă sânge mult timp dacă te tai. Şi, când îţi vine apa până la gât, adică după ce-ai intrat, înţelegi, ai să începi să simţi ca nişte mâl din ăsta moale sub picioare. Acolo bagi cazmaua. Te bagi cu capu’ la fund şi dai din picioare că altfel scoţi din părţi râmă de mare. Dai din picioare cât poţi şi dacă nu mai ai aer, nu scoţi cazmaua. Ieşi numai tu. Cazmaua o laşi acolo, înfiptă-n mâl. Iei aer şi te bagi la loc. Zvâcneşti din picioare până intră şi lemnu-n mâl, apoi o laşi aşa. Mai ieşi odată afară din apă, tragi aer, apoi intri la loc şi împingi în ea. Nu o tragi ca târtanu’, brusc, că se rupe. Împingi în ea şi mişti de coadă în sus şi-n jos de câteva ori şi abia atunci o scoţi afară. Numai să ai grijă să n-o bagi înapoi în apă că iar: pula rîme de mare! Îţi sprijini coada pe creştet şi mergi aşa cu ea înspre mal. Bă, Radule! Aşa ai zis că te cheamă, să ai grijă la mal, că acolo la Pescărie se adânceşte apa imediat. Imediat după bolovani. Da’ o să-ţi dai tu seama de asta când intri. Pe urmă o răstorni încet. Cât poţi tu de încet, pe nisip. Şi pe urmă o pipăi cu degetele până când simţi unde se rupe. Când ai simţit unde se rupe bucata de nisip, bagi deştu’ mare acolo, unde ai simţit că se rupe. Cât poţi tu de adânc îl bagi şi abia apoi tragi. Despici nisipu’ ud, da’ uşor, uşor de tot că se rupe rîma altfel, şi după aia pula chefal. Ai vrut să-nveţi, acum ascultă: şi când o tragi, s-o tragi şi pe ea uşor, că se rupe. Ai borcane din alea de ness acasă? Mă, nebunule! Iei un borcan dinăla şi-l umpli cu pământ de pe lopată imediat după ce ai scos-o. Nu-l umpli de tot, mai pui şi nişte apă de mare deasupra, şi după ce tragi râma uşor, şi n-ai rupt-o, o arunci în apa aia care stă pe nisipu’ din borcan. La suprafaţă cum ar veni, şi vezi mă, să nu uiţi să pui plute mici deasupra la cârlige şi să le vopseşti cu ojă. N-ai gagică? N-ai! Nu-i nimic. Cumperi tu ojă. Ce? Ţi-e ruşine? Stai cuminte. Apoi să faci două, trei noduri la meşină sub plută, că altfel chefalu n-o vede. Ăştia e orbi. Şi când arunci, să arunci uşor, tare, da uşor, nu ştiu cum să-ţi esplic. Că poa’ să se rupă râma în zbor. Şi după ce a atins fundu’ apei plumbu’, o să ţi se încreţească niţel meşina. Abia atunci începi să mulinezi. Da’ uşor, până se îndreaptă firu’. Şi dacă trage, nu tragi din prima, nici din a doua, nici din a treia. Aştepţi, şi tragi numa’ atunci când îţi rupe lanseta. Ăsta nu-i guvid sau câinesc, mă! P-ăsta îl tragi numa’ dacă rupe lanseta. Şi dacă-l simţi în cârlig, nu mulinezi ca bou’. Tragi şi mulinezi, tragi şi mulinezi. Şi când a ajuns la mal şi-l vezi, arunci băţu’ şi iei minciocu, apuci meşina, ţi-o încolăceşti de două ori după încheietură. Mai tragi câte puţin, mai încolăceşti câte puţin. Şi când a ajuns chefalu’ aproape, bagi minciocu în apă. Da’ să nu-l sperii că-ţi rupe meşina. Tu doar să bagi uşor minciocu pe sub burta lui şi abia atunci îl scoţi. Bă, când îi scoţi cârligu din gură ai grijă să nu rupi rîma dacă nu ţi-a mâncat-o. Sigur o să-ţi tragă imediat şi alt chefal la aceeaşi rîmă dup’ aia. La ăştia le place sângele lor. Ascultă tu la mine că mie aşa mi s-a întâmplat când eram cu nea Baban’. Nu-l ştii tu. A murit demult. El m-a-nvăţat. Radu ziceai că te cheamă? Radu. Aşa, mersi de bere. Asta-i a şasea ? Mi s-a deschis fontanela grav. Noroc! Tu m-ai întrebat, io-ţi răspund. Eşti nou mutat la meze-uri şi nu ştii cum stă treaba. Acolo stau numa’ pescari. I-ai văzut cum plesnesc stavrizii? Metodă, nu glumă. Mie mi-e frică de ace. Nu mă-nţep nici pentru tot stavridele din lume. Da’ io-s şi singur. N-am nevastă. Ăştia au copii mici. Chirăie după peşte. Numa’ peşte mănâncă aia mici. Ce te uiţi aşa? Aşa moşi cum îi vezi… da nu-s ai lor! Ne’! Nu-s ai lor! Au rămas toate borţoase într-o vară, toate! Una de la mezeuri n-a rămas fără copil în ea. Minune, cică. Şi ei blegi. Tot cartieru’ se uită chiorâş la ei. Apleacă-te puţin să-ţi zic la ureche: şi ei blegi, adică nu li se scoală măciuca. De-loc! Ştiu sigur, mi-a povestit nea Baban. De la el am învăţat jmecheria cu chefalu’. Păi, la stavrizi nu mă bag. Da’ chefal ca mine nu scoate nimeni. Ai băgat la cap? Vino mai aproape. Hai că nu ne-aude nimenea. S-au cocardit cu Turcoaica, nevasta-sa. Şi au rămas pulă flască, toţi! Înainte să se nască Liţoiu. L-au găsit mort pe turelă. L-a hăcuit careva. Nu l-au prins niciodată pă criminal. Mişuna prin cazemate. Liţoiu mişuna. Pe mine nu m-a supărat niciodată. Opa! Încă o bere? Hai că eşti băiat giugiuc, să-ţi trăiască! Să trăiască vecinu’! Aşa, Radule, Răducule.
(Tudor Ganea)
C H I O Ș T E C