c.cott1. Un accident nu vine niciodată singur, el este aidoma omului, care vine cu toate rudele la o petrecere. Aceste rude pot fi bune sau rele, în funcție de caracter și context

2. Accidentul se produce în necunoscut. De exemplu: atunci când habar n-ai ce se întâmplă, faci un accident fie el cu mașina sau de altă natură.

3. Întotdeauna ai de învățat dintr-un accident, din nou fie el în orice context. Din greșeli înveți. Asta trebuie scrisă cu litere mari și cu auriu.

Exemplu:

Sunt în prima săptămână de condus, după ce mi-am luat permisul. Îmi place viteza, îmi place chiar și adrenalina, ambele nefondate și neexperimentate. Prima dată când m-am suit la volan am avut o revelație: Nu-mi place să merg pe jos! Îmi ziceam în sinea mea, din nou nefondat. Nu m-aș mai fi dat jos din mașină in prima săptămână de condus, așa mult îmi plăcea. Partea amuzantă e că stau cam prost cu orientarea în spațiu…Așa că tot conducând, am iesit la un moment dat din București, prin zona crepusculară Colentina/ Doamna Ghica. Ploua și era noapte. Mi-am dat seama într-un final că nu mai sunt în oraș și am tras de volan stânga.  După niște busituri și sughițuri, realizez că nu am calculat bine lațimea drumului, l-am depașit, și am căzut cu botul mașinii într-un șanț/râpă.

Nu am pățit nimic, nici eu nici mașina, dar nu realizam cum am ajuns acolo, cum ies din mașină și de ce nu merge să dau cu spatele.

După câteva momente, îmi fac curaj și ies din mașină. Eram într-o stare de șoc pe care n-o puteam evalua. Observ că roțile din spate nu mai atingeau solul.

În momentul ăla, am experimentat un alt fel de șoc, pentu că in noaptea groasă aud ceva. Cineva care aleargă.

De menționat că nu era nimic prea omenesc în jurul meu, doar un refugiu de TIR-uri destul de departe.

Revenind, aud pe cineva venind spre mine, dintr-o direcție de unde nu-mi bateau farurile.

Imi zic: Gata, aici mor, în șanț, nu e destul că am fost proastă și ca n-am putut nici măcar să-mi întorc mașina acum o să fiu și violată, taiată în bucăți. Și/sau vine să-mi fure mașina sau mă bagă pe mine moartă acolo îi dă foc și spune după aia că el a fost singurul martor și că de fapt am vrut să mă sinucid.

Tipul ajunge lângă mine, eu deja nu mai respiram și începusem să mă gândesc la ce as putea să fac in caz de urgența și când mă pregateam să țip zice:

  • Domnișoară, sunteți bine? Nu ați pățit nimic, nu? Vă ajutăm să o scoateți de aici?
  • Noi?

În dreapta-spate mai apăruse un tip.

  • Da, mulțumesc…

Întotdeauna, cea mai scurtă și eficientă învățătură, pentru mine, a fost o cea care s-a întâmplat din greșeală, accidental.  Mai mult sau mai puțin dramatic, nu știu exact pe care o prefer, dar ce-i drept e ca, supriza care vine imediat dupa accident aduce cu ea, o rupere în ritmul potențialei repetiții de aceeași amploare gravă sau mai gravă. Dacă n-am învăța din greșeli, s-ar cam îngroșa gluma.

Chiar mai excentric ar fi dacă s-ar aplica reversul. Să faci un accident și după aia să te înveți cu binele, sau de fiecare dată când greșești să nu te înveți ci să uiți o informație imperativ importantă despre ceva serios și groaznic de grav.

Ah… asta se întâmplă deja.

(Cristiana Cott Negoescu)