Credit foto: Marius Chivu
Ea nu vorbește mult. Doar din când în când mai măcăne despre acte sociale pe care tre’ să le facem când începe ăl mic să iasă în lume.
Ea nu face multe. Doar din când în când se aruncă pe fereastră și intră pe ușa din spate, just for fun, așa îmi spune.
Ea e convinsă că nu există o ființă mai frumoasă. Ea e convinsă că oglinda a fost special creată pentru ea. Se aruncă în oglindă cu o viteză orbitoare. Orbitor sau orbitoare. Este neclar pentru prietena mea Mimi, singura pisică din casa părăsită. Din cand în când oglinda mi-ar arată o cioară, eu văd o pisică.
căutam oglinda aceea.
o găseam doar în casa ta. pe ușa ta.
căutam să mă facă mai frumoasă, mai slabă, mai dulce
într-o duminică, pe la șase seara am găsit oglinda la ghenă.
O aruncaseși tu, fără nici un preaviz.
Am încărcat cu prune un coș și am venit spre tine. Ți le-am lăsat la fereastră și ți-am prezis
n-ai să mă mai vezi frumoasă.
Într-o dimineață de duminică. 12.
Oglinzile din casa mea s-au spart. Toate și-au amintit de oglinda aceea.
În care regăseam un eu pierdut în haine de puștoaică de 16 ani, cu țepi și păr roșu.
„eu nu mă tund aici” așa mi-a zis el. Freza mea pe vremea aia spărgea singură oglinzile băbuțelor din cartier, pe a ta nu. Niciodată pe a ta.
geamuri mici, urme ale oglinzilor de altă dată îmi zgârie talpa stânga, prin papucul de plajă.
Marea se termină pe oglinzi noi. Așa e marea, mai asexuată.
Teleferic de umbre atârnate în oglinzi de lemn. Asta ne cere directorul la brieful de luni, iar tot ce pot face eu este să visez la oglinda din tomberon, care vedea o parte din mine, de atunci. Cea mai bună parte, poate.
caut încă oglinda aceea, de fiecare dată când intru în casa ta.
(Mădălina Aldea)
Leave A Comment