O BE 1.

Obytovna 02 CARCERĂ. O carceră aerisită. Vopsită. Lustruită. În curs de mucegăire. Acum se va petrece ultima mucegăire.

Comunismul a mucegăit în clădirea asta. Capitalismul la fel. Urmează să vină un mare mucegai care va acoperi restul. Posturile-resturilor vor face din tot o mare plantație de mucegaiuri mortale.

Aici lîngă Penny-marchet este un hotel pentru muncitori aspiranți la titlul de super-muncitori calificați, instruiți, recalificați și corect ambalați în noile funcții, pe care le vor primi în mod organizat.

Clădirea este un hotel mascat de șase stele. Ca un minimeriot dichisit și pregătit pentru oaspeți de seamă. O carceră extinsă. Un oraș cu ultimii supraviețuitori, păstrați între zidurile ei, pe post de sămînță pentru viitoare generație de orkări conștiincioși. Orkării nu mor și distrug orice karma impusă. Orkării pot multe și niciodată nu arată tot ce pot. De aceea trebuie forțați să scoată totul la interval acum. Acum și nu mîine. Mîine este prea târziu pentru investitori. Ce îi mînă înainte se transforma treptat într-o minciună.

Obytovna, o celulă cu geamuri și ușă. Din ușă în ușă cerșește Pall Mall la pungă albastră. I se va da, aici totul se împarte, pînă se desparte pentru totdeauna. Teama îi unește. Plictiseala îi adună în același dormitor. Foamea de koroane i-a trezit din lîncezeală și i-a pus pe drumuri.

Caută și aparatul de rulat țigaretele albastre. La camera de Oradea, la cameră de Cluj, la camera celor din Bratislava, Maramureș, Teleorman, câte căprării-comunități la fiecare etaj, câți adunați din cîte colțuri în același loc sufocant? Mulți. Toți sunt în trecere. Spre marea trecere. S-au strîns ca să se admire și să se privească în ochi pînă vor orbi de plictiseală și se vor putea urî, invidia și detesta.

Șefii și șefuleții stau cu ochii pe ei. Mini-dumnezeii. Mecdonălțeii fabricii ce coordonează douăzeci din douăzeci și patru de ore bunul mers al lucrurilor în hale, coridoare, cantină, mersul la autobuz, drumul și întorsul de la cămine. Au grijă de oameni să nu se rătăcească și mai ales să nu chiulească de la muncă. Știu să motiveze și să dea amenzi cu zîmbetul pe buze. Au reguli. Ei cunosc cel mai bine regulile, care sunt făcute pentru a ieși în avantaj alții, de fiecare dată numai alții.

Gînditorii–angajatori i-au împărțit în camere în funcție de afinități, dorințe și idealuri, etc. Încă nu știe ce fel de idealuri caută cei de la fabrica americanilor, dar cât de curînd va afla, ori nu. Mai curând crede că nu. Ce să facă cu idealurile lor? Vor să ia koronițele și să plece. Cam atît.

Să țepuiască înainte de a fi țepuiți. Surpriza țepei înclină către angajatori. Țeapa angajatorului îi poate pătrunde înainte de a-și da seama. Cînd își vor da seama va fi oricum prea tîrziu, se vor bucura de dureri, și vor savura procedeele aplicate. Știe asta, dar se poate minți că nu. Dacă tot a venit și a bătut drumul pînă pe podișurile Tatrei. Va rămîne un timp. Va savura și gusta din toate cele pe care le știe.

Kolinul este o cofetărie unde va mînca prăjituri până i se va face rău, dar nu se va ridica de la masă, va continua să comande și să înfulece tot ce i se servește. În timp ce vomită poate să și mănînce.

Ei au grijă de tine și tu ai mare grijă de ei! Grija comună.

Pachetul cel albastru este norocos. Poate fi găsit curînd într-o cameră sau în mai multe. Îl va cerși deoarece nu mai are bani și ziua de avans săptămânal pare atît de departe.

Apoi îl poate ascunde în dulapul de la camera comună și pachetul se poate confunda cu uniforma de fabrică de culoare albastră. Ceilalți din cameră nu-l vor găsi oricît l-ar căuta. Se minte că nu. Dacă se minte în fiecare zi poate ajunge să creadă că așa este.

Ușa de placaj a dormitorului seamănă izbitor cu ușa garsonierei de confort trei din Prelungirea Ferentari, la un pumn zdravăn și un picior poate să cadă grămadă, direct peste masa așezată în mijlocul camerei. Se poate fura tot. Ușa în cădere poate face victime așezate în mijlocul camerei. Cui îi pasă?

Ce nu au li se poate fura oricînd. Din micile celule patronate de Olga.

Trece amețit, din coridoare în alte coridoare ale căminului, urcă și coboară, mirosul de închis al clădirii îl închide în el, îl protejează de el și ceilalți. Continuă să străbătă coridoarele în căutarea mîncării și a relaxării. Urcă.

Străbate coridoare și coridoare până la wc și înapoi, salută în stînga și-n dreapta oameni necunoscuți, urcă scară cu scară treptele, pînă la etajul trei. Mai este mult până la Paris? Mai este prea mult pînă la Praga?

Și ei îl salută.

Aerisirea este prin podea și mochetă. Unii din cămin au branhii adăugate plămînilor și o respirație mult mai amplă. Li se spune amfibieni.

Căminul Obytovnei.

O multiaerisită damă de companie. Cămin crescut din cămin. Căminul de aici este împăratul oricărui tip de bloc. Matca blocurilor este căminul muncitoresc. Căminele nasc blocuri și cresc oamenii între zidurile lor protectoare.

Ciment-praga turnat peste fier-praga, o mare îndrăgosteală. Poveste de succes. Venire de succes. Plecare. Zile și nopți în care au supt din sfîrcurile succesului pe rînd.

Rămînerea timp de luni pe dealurile Tatrei împădurite metru cu metru. Înfofolit în succes de la naștere.

Te-am urât și iubit ca într-o dragoste dusă la capăt! Un miraj cu termen de împlinire prestabilit și apoi împlinit.

Un scurt purgatoriu și un preambul pentru altceva. Așa se întâmplă când dragostea este cuibărită în mintea ta. Dragostea te țintuiește locului, te pune la podea, apar convulsii prelungite ale mîinilor și buzelor, inima slăbită, te aruncă în cearceaful curat al Olgăi, te ține strîns și drăgăstos la pieptul ei pînă te scuipă pe străzile Kolinului.

Dar au vrut să iasă? Sau să mai rămână? De unde să mai iasă? ÎN CINE SĂ RĂMÂNĂ?

Obsesiv – 20 Den (1)

Pot mânca împreună. Pot face dragoste. Amână să facă dragoste. Își închipuie că se acuplează. Sunt acuplați mai sigur așa. În închipuire există o pătrundere totală. Mai tandru. De disperat împreună ca soluție. De sperat că disperarea nu îi va măcelări cu satârul ei. Satâr ascuțit. Nu da cu satârul!

Satâruiesc împreună la imagini cu ei doi. Atât de frumos! Imaginile se înlănțuie armonios.

***

Le-ar cere autodizolvarea, distrugerea, exterminarea, dispariția, în cele din urmă. Dar nu știe cu cine să înceapă. Oameni? Sigur.

Lumi? Sigur.

Obiecte? Sigur.

Multilumi. Megalumi. Le înduri pe rînd și în același timp.

Sunt umplute de prea mulți wc-urile la care trebuie să aștepte înainte de plecarea la fabrică și la întoarcerea din fabrică. Vor wc-uri în camere. Nu or să primească în viața asta. Nu vor wc-uri la comun. Sunt wc-uri cu camere deasupra capetelor și corpurilor înțepenite aflate pe wc-uri. Veghea multiplă în wc-uri înmulțite. Să se simtă în siguranță.

Să nu adoarmă nici cînd trebuie să adoarmă. Mântuirea este a celor ce nu mai pot să doarmă niciodată. Și a celor ce dorm pe jumătate pe cît ar trebui să doarmă. Dorm doar cinci minute la o săptămână muncită zi-noapte. Ei sunt răsplătiți, primiți și promovați în ierarhie. Orice tip de ierarhie răsplătește nesomnul. Veghea are întîietate. Trezvia. Culmea trezviei de atins. Vârful nedormitului de cucerit grabnic. Până nu vin alții și înfig steagul victoriei în vîrf. Vîrful muntelui Venus pare mai aproape. Din ce în ce mai aproape. Mai blînd. Mai pe înțeles. Mai de mîngîiat.

Franjuri. Imagini. Tot. Totul aproape dispărut. Totul gata să dispară. Căsăpit și reînviat. Reîntors. La fereastra căminului de unde poate vedea magazinul chinezului cu bere Branik la doi litri. Cel de lîngă gară.

Curge berea din magazin toată noaptea în gurile lor însetate. Este o mare sete împrejurul magazinului, mai este un pic, până cînd setea va cuceri pentru totdeauna magazinul plin de bere. Atîta sete de la prea multă arșiță resimțită în stomac.

Lîngă gară se petrece și se așteaptă trenuri care nu mai vin. Se muncește pe loc în așteptare. Stai pe loc și muncești. Ești cu gîndul la muncă și ea te muncește.

Au spart de bucurie mai multe baxuri de sticle. În fața magazinului se formează o mare Branik a românilor în care se vor putea scălda.

Ars. Altfel. Pîrlit. Altfel întors. De pe o parte pe alta. Rumenit de la focul oboselii.

Totul o să fie după căsăpire altfel. Totul transformat. Căsăpire transformatoare.

Ultimul măcel este hotărâtor pentru fiecare în parte. Pentru toți la comun..

O BE (2)

Au mai vrut o gură de bere, un fum, au vrut un alt aer de munte, au vrut răsfăț și schimbare, au vrut totul.

Dar totul nu se dă la sticlă și nici la pachet. Totul nu se dă deloc. Și mai ales totul nu se dedă la fapte murdare. Totul ăsta nu se împerechează cu orcării veniți din România, Slovenia, Polonia, Bulgaria. Cu ei nu! Totul este departe și aproape. Mereu aici. Întinzi mâna și îl iei!

Totul este o marmeladă de întins pe ochii tuturor și de luat înapoi dacă poți. Totul există atunci când nu îl vezi. Atunci când te-a orbit parțial ai parte de tot. Fără să-ți dai seama de asta.

În ce ordine să iasă din autocarul merțedes plătit de firma anagajatoare și în ce ordine să intre în căminul minunat? Pe unde să răzbată mai repede sau să se strecoare afară-înăuntru-afară? Ori definitiv înăuntru?

Acum un pas înainte face cât doi înapoi. Cum să li se pare că au ieșit când de fapt sunt băgați în clădirea cu trei etaje și sute de camere cu contract legal? Ei au venit și vor să plece. Nu au fost forțați. Transport gratuit în noapte prin Tatra – podișuri și platouri întinse, păduri, multe curbe, amețeli sau o trecere parcă prin tantra-poziții. Călătoria-tantra a fost divină. Căminul 02!

Aici rămâneți voi!

În clădiroi nu se fumează, nu se urlă, nu aveți lift. Urcă până la etajul trei zilnic. Mai multe drumuri. Întreținerea mușchilor pentru făbricuță. Marele HP, tătucul responsabil cu koroanele plătite, la oră și la zi.

Nu se țipă pe coridoare, nu deranjați, respectați regulamentul de ordine interioară, scris la panou!

Nu se vede! Mai vedem, wc-urile comune sunt acolo, acolo pentru fete și dincolo pentru băieți. Dușurile dincolo de camerele astea. Bucătăria comună, uite aici, se vede. Daaa!

Lasă, că vedeți voi mai bine mâine!

Cheile de la camere aici. Nu le pierdeți, nu furați, nu vă dedați la ce nu trebuie, că vă zburăm imediat din cămin! Acăsică!

Noi vrem să zburăm din cămin! Noi vrem. Dar nu mai putem! Cearșafurile aici. La culcare! Este târziu! Mereu prea târziu. Va veni munca cât de curând.

Munca pe bandă, sub bandă, peste bandă și mai ales în bandă. Va veni oboseala, oboseala specială a bandei, va veni somnul fără vise. Numai el va veni.

Dincolo sunt ceilalți. Dincolo de dincolo sunt ceilalți trecuți de ceilalți.

Cei care vor veni în continuare spre Kolin. Ca oile la tăiere vor veni în paradis. Au semnat?

Nici nu știu ce au semnat. Au semnat totul. Contractele în cehă nu sunt traduse în totalitate în română. Sunt mici omisiuni necesare. Dar lasă! Așa merge când merge. Pentru toți va fi bine.

Și pentru noi! Pentru noi mai mult acum. Pentru voi mai târziu. Cu mult mai târziu! Bine și așa! O să vină binele peste noi și nu va mai pleca deloc. Totul este al vostru. TORTUL.

Obsesiv 20 den (2)

Este copia copiei. Niciodată originalul. Horiginalul este ucis. Este o amânare permanentă a originalului.

Conlocuitorii te pot înlocui de mai multe ori. Într-o singură săptămâna reușesc acest proces de mai multe ori. Și-au construit înăuntru vile, blocuri și cartiere.

Se organizează în locul tău. Reușesc să îndeplinească punct cu punct misiunile date. Orice își propun, reușesc. Nu obosesc. Nu adorm. Nu sunt exterminați de nimeni. Sunt megaviețuitoare. Supraviețuitorii adaptabili la orice. Niște căsăpitori de rasă. Un nou popor care va fi un mare imperiu.

Se înmulțesc, se tot reproduc, prosperă și se organizează impecabil, nu ai ce să le reproșezi, îi lași să te devoreze și să schimbe tot ce nu ar trebui schimbat. În niciun fel. Ei schimbă. Dar tu încă te numești. Ești recognoscibil între ei.

O BE (3)

La ce chemare să răspundă și la care nu? La cele de noapte sau cele de zi? Sau cele de la patru dimineața? Când se pregătesc să intre în șutul de zi, timp de doisprezece ore, duși și aduși cu autobuzul plin de cocoșați.

Să iasă pe ușile camerelor de cămin sau să iasă pe geamurile wc-urilor comune? Să sară sau să plutească? Să-și construiască aripi sau să rămână în chiloți curați? Să plutească. Niște parașute sută la sută producție românească. Lecție de măiestrie. Într-un dans deasupra Kolinului rotitor, rotitor, ca puii la rotisor.

Să iasă în același timp cu ceilalți? Ori să iasă separat? Pe scări să iasă sau să se lipsească de scări? Să dărâme scările? Să meargă sau să alerge?

Mai bine s-ar târî, mai repede ca viermii, spre cașcavalul care va cădea peste ei, în timp ce cred că îl au în mână.

Să iasă pentru a scăpa sau să rămână unde este mâncare și căldurăăă? Să mai stea un pic!

Să mai gândească. Să nu mai gândească! Să mai cumpere o licoare, să mai ruleze o țigare, un joint, ceva, cumva, o conversație, o aberație, apoi din ce în ce mai multe povești, povestioare, glume, glumițe, tăceri, încruntări, nervi. Țigări și aberații, țigări la pachet șaptezi și șapte de coroane, țigări la punguță albastră sau portocalie la patruzeci de koroane, orice numai să uite că sunt unde sunt și ușor, ușor, chiar nu mai sunt unde sunt. Nu mai sunt!  Lasă! Este bine! Și unde este bine nu mai are loc răul! Răul este departe. Foarte departe!

Ne-au înșelat și i-am înșelat. Cum supraviețuiești? Asta fără a lovi în cine nu trebuie, fără a înjura vreun șef, șefuleț, cocoțat, un aberant, mai mulți aberanți într-un singur loc, adunați tocmai aici, mereu prea mulți, barosan, administrator de cămin, lider, supralider, supervaizăr, gruplider, mai bine un budvaizăr de la gheață de scos și băut sau de ars la foc mic un coordonator.

Sau și mai rău… să nu lovești coordonatorul prin față sau pe la spate! Nu lovi coordonatorul! Căci vei fi lovit de tatăl coordonatorilor înapoi cu sete, o sete cehească, setea asta nu se termină niciodată, rămâne intactă. Nici berea la butoaie nu oprește setea asta a lor. Ea se reînnoiește, ca și a noastră. Sete egală. Funcții diferite. Funcțiile setei la români și cehi.

Atent să nu îți iei amenzile știute și cele neștiute. Există amenzi-surpriză, capcană, unele sunt năucitoare rău, nu îți dai seama cum vin și cum vei munci ca prostul să le plătești, mai multe săptămîni. Muncă degeaba.

Munca este munca degeaba repetată. Munca degeaba aduce profit supraveghetorilor care nu muncesc niciodată degeaba. Te muncesc. Nu muncesc. Te orice.

Atent la regulamentele interioare, exterioare, cele ale căminului, cele ale Olgăi, administratora de cămin. Atent la orice mișcare. Rămâi atent!

Să iasă pe ușile camerelor de cămin sau să iasă pe geamuri? Să iasă pentru a scăpa sau să rămână? Să nu mai iasă. Să rămînă, să stea, să stea pe vine, să stea culcați și în curînd castrați.

Unde este mâncare și căldurăăă? Cea mai bună mîncare. Cea mai cea căldură. Unde este locul unde mîncarea este nesfîrșită și nu trebuie să transpiri pentru a o avea? În rai.

Doar în rai. Sfinții au flămînzit aici, dar acolo se îmbuibă, se hrănesc din cuptoarele raiului.

Prostule! Dar tu nu vei avea parte de rai, nici acolo și nici aici. Ești năucit. În afara raiului. Raiul, un țarc cu gard aurit îndepărtat. Populat cu vid. Animale-vid încalecă animale-gol. Dă-i înainte! PRODUUU!

Continui o mare năuceală la care participi fără să vrei, sporești năuceala, faci din ea un regat peste care ești împărat. Vei primi doar transpirație!

Raiul săracanilor născuți și crescuți la bandă este un rai al unei transpirații permanente, nesfîrșite, mîntuirea lor este transpirația lor. Transpirație de trandafir. Apă de colonie. Tarr. Bela Taar. Transpirația lor este cea peste care curge tot timpul transpirația altora. Din raiul transpirației există o singură salvare și ieșire. Ieșirea cu picioarele înainte.

– fragmente din romanul în lucru “Obytovna” –

(Ovia Herbert)