– Ce stai ca o mumie, vino și ajută-mă.

– Dar… scara, trebuie să ne grăbim.

– O să moară, n-auzi? Ajută-mă!

Femeia se întinsese pe jos cu cîteva clipe în urmă. Direct pe astfalt, avea doar o pernă pe care și-o așeză sub creștet. Într-o cămașă de noapte albă ce îi ajungea puțin peste genunchi, cu părul rar și alb, slabă, de puteai vedea prin pielea încrețită tot sistemul circulator, cu artere, capilare și vene. Un scan complet era posibil cu ochiul liber. Tremura, din toate încheieturile.

Copila rămase pe loc, încremenită. Nu îndrăznea să pășească spre scara rulantă și nici spre bătrînă. Dacă nu se grăbea, scara avea să dispară. Dacă tot o să moară, de ce să mai aștepte, gîndi.

– Haide, nu o pot duce de una singură.

La glasul mamei, din instinct făcu un pas spre ea, clipi și se trezi într-o cameră unde, la cîțiva pași, pe un pat, văzu muribunda, mama tocmai îi trăgea un cearceaf alb peste trup pînă sub bărbie. Respira sacadat. Se uită în urmă, scara nu se mai vedea. O spaimă violentă amestecată cu furie o făcu să-și privească mama cu ură. Nu se mai puteau întoarce. Fără să apuce să se dezmeticească, o putere venită de nicăieri o smulse din locul unde era, o tîrî înspre zbîrcită, de-abia atunci zări, în fracțiunea de secundă, ochii albaștri și vii, tot mai aproape, trecu de așternut, cearceaful imaculat făcu un foșnet puternic, buzele abia vizibile printre sutele de riduri, respirația grea și umedă, caldă, mirosind a urină, umbra unor pomeți, acum înlocuiți de două scobituri, dunga întunecată, pulburie de sub pleoapă, albul ochiului aproape pămîntiu, irisul acela imens, cu pigmenți atît de puternici, nu mai respira, nu mai putea privi înapoi, sfera neagră din mijlocul irisului o înghiți.

Se trezi în camera semi-întunecată. De mai bine de 15 ani dormea cu o lumină de veghe. Privi în jur, gîtul îi era uscat, un alt vis din zeci, gîndi. Apăsă butonul telefonului, 4:12. Pînă mîine dimineață o să-l uite, ca toate celelalte. Ar fi vrut să se ridice și să noteze cîteva idei. Dar respirația îi deveni ritmică și liniștită. Adormi.

(Sabina Yamamoto)