E atât de caldă. Are pielea albă, albă şi buzele alea roşii, roşii. Seamănă cu Alba ca Zăpada. Îi zic:

Semeni cu Albă ca Zăpada.
Vreau îngheţată şi se strânge sub mine. Mă umple de ea. Fac eforturi să nu o muşc. Aş mânca-o.

Ha, io vreau un Harley Davidson. Mă ia de cap cu amândouă mainile. Capul meu pare enorm în mainile ei. Mă simt atât de puternic.
Eşti atât de frumos şi îşi ridică capul şi îşi întinde buzele să mă prindă de gură.

O să mă înţepi cu nasul, Pinochio. Bine, mă duc. Şi ciocolată, zice. Şi rom. Deja-s imbrăcat, am energie şi voioşie. Mă simt ca Bjork în „oh so quite”.
Salut toţi vecinii, glumesc cu vânzătoarea de la chioşc. Iubesc viaţa. Par atletic. De-abia aştept să ajung înapoi în cuibul meu cald să-i ling sânii, să mă joc de-a cum n-o mănânc. Am în braţe tot felul de bunătăţi şi-n inimă tihnă. Deschid uşa şi ea e tot acolo călărită de noul hipster prăjit. Apuc să văd gura plină de spermă şi jeg şi scuipat şi transpiraţie şi nu mai seamană cu Albă ca Zăpada, are bale la gură, spume de ale mici la colţurile gurii. Îs drogaţi amândoi.
Şi mă trezesc şi e incredibil de frig şi îs leoarcă. Îmi pun alt pahar că pe ăsta l-am răsturnat buimac şi îmi poruncesc să adorm înapoi să îmi ceară iar ingheţată. E aşa fain începutul, în vis nu ştiu cum se termină. Şi e cald.

(Ionică Doimetri)