Și nici volți din cer

Să contrarieze torsurile

saxofoniștilor prizonieri în

zgârie-nori Nori virtuali

Iată valul otravei real

Care inundă de ani buni

timpane căzute în pernă

Și ce? Eu le-am permis

Sau obligat să se agațe?

În Berlin atât Omul Robotul

Cât și profesionistul înoată

cot la cot Pe muchie de

cuțit În șir indian

În București executați

șpagatul pe două scaune

Precum Mircea Badea

pe două scări rulante

Nu aveți sânge în boașe

Nici în aer Fluier Foc

Am să-ți fac

ce i-au făcut

poeții poeziei

Chiar dacă am stat.

 

(Viku Zenescu)