Ca să-i arăt că încă mai există acea intimitate între noi, zdruncinată și refăcută de-o mie de ori în zece ani de când suntem prietene, o las să mă maseze pe pulpe și-apoi să mă privească când fac duș, în timp ce ea înfulecă niște fiertură de pui cu morcovi și țelină fără sare la masa din hol. Îmi face lista investițiilor de început, adică lista datoriilor pe care urmează să le fac la ea. Chirie, poze boudoir, lenjerii de pat, lenjerii de corp, manichiură/ pedichiură, vopsit și alte nimicuri. O mie. O mie de euro. Cu atât mă împrumută ea ca să mă bag pe treabă. Mușcă din pieptul de pui și se tot holbează la mine. Mă spăl cu grijă să nu dau apă pe jos în baia asta de unde ai putea să lingi de pe jos la cât e de curată. Oricând se poate isteriza, mai ales acum, când mă știe la mâna ei. Sandrei îi place să ofere și să înjosească la schimb; e un mecanism pe care îl cunosc și îl accept în caz de foamete. Dau cu dușul peste tot, pe unde trebuie, cu mâna cumva prin spate și mă curăț prin locurile esențiale.

– Spală-te fără rușine, ce-ai? Așa te speli tu?

– Mă spăl, mă! Mănâncă acolo!

– Așa! Zi! Deci așa facem? Te împrumut sau nu?

Se apropie de mine cu ochii bulbucați și-așteaptă să-mi citească aprobarea pe buze.

– Deci? Cum rămâne? Te bagi să faci și tu treabă serioasă? Să știu să nu pierd vremea, să nu mă bazez aiurea pe tine.

– Da, fetiță, așa rămâne!

– Vezi cum închizi capacul la gelul ăla de duș! Pfuai, de o mie de ori ti-am zis! Uite cât sloboz ai lăsat aici. Nu așa se face! Gândește-te că aici vin clienți! Nu ești la tine acasă!

Se-apucă de șters fiecare sticluță de plastic aliniată pe marginea căzii, cu îndârjirea unei cornute puse la jug.

– Te rog frumos să mă ierți!

– Nu e de iertat, dar avem de lucrat împreună. Și curățenia e cea mai importantă. Să vadă omul baia curată, așternuturile schimbate, prosoapele.

A asteptat da-ul ăsta ca o aprobare pentru toată înjosirea care urmează.

O las să verse tot, asta așteaptă de când am venit. Să mă îndatorez ca să-și facă programul.

– Ia! Ia! Fată, dar ce s-a întâmplat cu sânii tăi? Parcă s-au lăsat, așa. Hmm! Hai, că șuncile astea de pe burtă le dai jos când te apuci de treabă. Pfua! Ce te-ai înroșit pe cur de la apa asta fierbinte. Babuinule! Ia papuci când ieși din cadă, să nu faci iar apă prin toată casa!

– Aloo?? Aloo! Oprește-te!

– Degeaba te superi! Tot grasă și lăsată ești! Ha! Ha! Și Angelo ăsta al tău ce face? Te mai fute sau se întoarce cu curul la tine seara?

Eu nu i-am spus niciodată ce gândesc. Mi se pare că a îmbătrânit îngrozitor de tare de când i-a pus unu’ cuțitul la gât să-i ia banii și a speriat-o. De-atunci are ochii bulbucați, o privire goală și replici anoste de roboțel. Suferă de paranoia și de mania persecuției; de bolile astea nu te ferești cu prezervativ. Ai impresia că toți te fac de bani, că până și mama care te-a făcut ar trage de pe tine. Ea chiar nu se uită în oglindă înainte să se ia de alții? Mamă, dacă m-aș putea stăpâni. Să treacă iarna, nu de alta. Să treacă…

– Zi, mă! Te mai fute urâtul ăla sau se întoarce cu curul?

– Fă, dar tu nu te uiți la tine? Huidumo! Eu măcar am bunul simț să tac din gură. Angelo! Păi știi ce zice Angelo de tine? Că nu-nțelege cum faci bani, la cât de tăbăcită și de mare ești! Asta zice! Mai zice și că te îmbraci ca o babă, te dai cu Chanel d-ăla de babe, îți pui sacouri cu umeri și arăți ca dracu!

– Ieși! Ieeși afară! Să mănânci parizer cu pâine, că asta meriți! Și muștar la salariu, ca delicatesă. Chanel d-ăla de babe nu-ți permiți tu!

Mă împinge pe scară și stau dezbrăcată pe preșul din fața ușii. M-acopăr la sâni și tresar când aud zgomote pe la ușile de pe scara blocului. Carpeta asta e verde, imită gazonul și-mi las fundul să se scufunde în ea. Îmi vin în minte tot felul de scene. Când stătea Sandra mea la cămin și-mi aranja părul, când dormea prin camerele mizerabile pe care le închiriam, când o vedeam cotrobăind prin cămara mătușii din Militari după câte-o conservă, cizmele ei ascuțite-n vârf, sprâncenele ei mari, nepensate,și figura aia de copil derutat. S-a păstrat virgină până târziu când i s-a pus pata pe un lăutăș care n-a crezut-o că-i fată mare pentru că n-a sângerat. I-a dus ăluia flori la ușă, i-a călcat cămașa, plângea pe la Sfântu Anton să-l îmbuneze Dumnezeu pe lăutar. Degeaba. A prins ciudă pe bărbați și s-a apucat de activitate. Făcea ce făcea și-i prostea pe toți să-i cumpere chestii, să-i lase bani peste tariful standard. În prima săptămână a primit, dacă-mi aduc bine aminte, o haină de blană naturală. Când am prins-o că face ce face a început să plângă și mă ruga să n-o ating. Am pupat-o pe gură atunci și-am luat-o în brațe. Nu știu ce m-a apucat. Chiar și când eram mică visam să m-apropii de fete care fac bani din treaba asta. Îmi povestea mama, foarte revoltată, că o vecină ar face de-astea, Andrada parcă îi zicea. După ce-a zis mama ce-a zis, i-am tot luat Andradei bomboane și-o îmbrăţişam când o prindeam pe scară.

Deschide ușa într-un final și-mi împrăștie hainele pe scări, cizmele la ușa vecină, bluza pe balustradă, pantalonii dracu mai știe pe unde. Le-adun, mă îmbrac și cobor. La parter, portarul îmi cere o țigară și-mi povestește despre Teo Trandafir când era grasă și stătea cu chirie. O iau ușor spre casă.

Nici nu-mi mai aduc aminte de câte ori m-am certat cu Sandra. Ba că o fac de bani, ba că i-am spus nu știu cui despre activitatea noastră, ba că ea și-ar da viața pentru mine și eu profit. Îmi citea mesajele, îmi știa parolele, mă căuta și-n fund. Voia să mergem prin Egipt o dată. Mi-a făcut și pașaport pentru ca apoi să-mi zică că-s o trădătoare și să mă lase amanet la aeroport. Mi-a citit ea nişte mesaje şi i s-a părut că mă laud cu plecarea asta. Nu vrea să fie descoperită, pur și simplu. Se dă asistentă la nu știu ce clinică privată, spune tot felul de tâmpenii pe care oricum nu le crede nimeni și cu toate astea, insistă cu identitatea falsă. Îi place drama și citește tot felul de articole de gospodină pe care mi le trimite și mie. Mereu m-am crezut mai deșteaptă. Nu am ce să-i demonstrez. Oricum, pe mine mă duce capul şi-o să fac ceva să nu mă mai înjosesc.

În Berceni îi dă cu zăpadă, cobor din tramvai şi mă opresc la Progresului să-mi iau shaorma de la turc. Îmi trag gluga pe cap şi palmez shaorma cum pot. Mereu mi-a fost ruşine să mănânc pe stradă. Îmi imaginam cum tot felul de oameni urlă după mine: „Grasoo! Bagi lipii în tine?”

Azi n-am chef să împart nimic şi tocmai de-aia am să mănânc toată shaorma pe stradă. Deschid poarta şi-mi sare Samson în braţe. O gură să-i fi lăsat şi lui, sărăcie nemâncată ce sunt! Cât de tare se bucură când mă vede, mă iubeşte cu tot corpul lui ăla mare. Iartă-mă, băi tărcatule! Sunt javră uneori. Sărăcia asta mă tâmpeşte de tot. Să mor io de nu te iubesc mult de tot! Doamne, şi ce atent se uită la mine, de parc-ar înţelege! Mâine, cel mai mare os îţi iau! Şi carne macră să-ţi fac cu orez. Ia să vezi!

În casă, toţi stau cu ochii beliţi în telefoane, indispuşi din cauza sărăciei care m-a pus azi pe drumuri. Ninge și Angelo e în teneşi şi n-are geacă. Am mâncat shaorma afară şi mâine îi iau os lui Samson.

– Aloo? Am glumit, Sandro! Ce-ai?! Ne-apucăm de treabă? Da, mă. Sunt nesimţită, ai dreptate! Şi curvă proastă? Da, şi curvă proastă! Şi săracă! Bine, ia zi: când vin la tine?

(Simona Şchiopu)