zăpada începutului de sezon pe pârtie

la răsărit

culoarea degetelor translucide

studiate pentru prima oară în contralumină

 

întins pe pajişte accesez

prin sunetele păsărilor

şlefuirea cheilor de la casă

acestea sunt copiile dumneavoastră

mi-a spus operatorul

deşi n-aveam mai mult de zece ani

 

mişcarea norilor în acalmie nu mă ajută

să înţeleg iuţeala cu care se duce –

 

reveria sub cerul traversat

de peniţe supersonice din argint şi aur

imprima o blândeţe aparte

gesturilor cu care îmi mângâiam barba

adică acele câteva fire neconcludente

 

visam la viitorul meu luminos

la deplasarea dintr-un spaţiu futurist în altul

încercam să-mi imaginez mirosul de kerosen

 

(Andrei Dósa)