copilul ţipă
copilul învelit cu tavan şi cu ziduri
îi încălzim plapuma cu steluţe fosforescente
lipim pe tavanul ei steluţe fosforescente
şi mama cu ţâţele fosforescente stăvileşte ţipătul
şi două căi lactee fosforescente curg o vreme-mpreună
peste somnul copilului apoi
una o ia la stânga şi alta spre dreapta
copilul aleargă la mijloc
şi se lungeşte şi creşte desface braţele
şi aleargă la mijloc
şi braţele lui se lungesc
către stele
le prinde
şi le mănâncă
le prinde
ca pe nişte fructe
le prinde
şi nu se satură
singurul animal care poate stinge lumina
o stinge
şi imediat pleacă în căutarea ei
trimite rachete
racheta lui e o gură
şi raza un lapte de stea
(Mugur Grosu)
Leave A Comment