copilul ţipă

copilul învelit cu tavan şi cu ziduri

îi încălzim plapuma cu steluţe fosforescente

lipim pe tavanul ei steluţe fosforescente

şi mama cu ţâţele fosforescente stăvileşte ţipătul

şi două căi lactee fosforescente curg o vreme-mpreună

peste somnul copilului apoi

una o ia la stânga şi alta spre dreapta

copilul aleargă la mijloc

şi se lungeşte şi creşte desface braţele

şi aleargă la mijloc

şi braţele lui se lungesc

către stele

le prinde

şi le mănâncă

le prinde

ca pe nişte fructe

le prinde

şi nu se satură

singurul animal care poate stinge lumina

o stinge

şi imediat pleacă în căutarea ei

trimite rachete

racheta lui e o gură

şi raza un lapte de stea

(Mugur Grosu)