– Poate voi nu ştiţi, dar unii se împiedică stând pe loc.

– Ei na! Cum aşa? aţi întreba.

– Păi… aşa bine.

 

Te ia de la genunchi, simţi că ţi se taie, ţi se-nmoaie şi cazi de nu te vezi. În bot, în coate, în ce apuci. Tălpile stăteau nemişcate.

Te ia de la şale, simţi cum te eviscerează ceva în pântec şi cazi de nu te vezi. În fund, în coate, în ce apuci. Tălpile stăteau nemişcate.

Te ia de la gât, simţi cum îţi explodează laringele de cuvinte nerostite şi te prăbuşeşti de nu mai vezi nimic. În cap, în coate, în ce apuci. Iar tălpile stăteau iar nemişcate.

Te ia de cap şi te ameţeşte, te învârte şi te zdruncină de nu te vezi. Te scufundă şi te scoate şi te-aruncă zece paşi mai în spate. Tălpile tot nemişcate.

 

– Apăi ce naiba se întâmplă aici? zice un străin trecând.

– Ce să se întâmple, domle’, nu se-ntâmplă nimic. O mică ceartă, asta e tot.

– Dar ce fel de ceartă-i asta, domle? Eu nu aud nimic! Cin’ se ceartă? Şi cu cine?

– Ei, domle, prea multe întrebări mai pui! Dreptul s-a supărat pe stângul căci l-a lovit cam tare şi de atunci se tot ceartă… Eu nu am ce să le fac ca să îi împac, aşa că stau aicea zdruncinat şi resemnat. Departe n-am cum să mai ajung.

Străinul, buimac, îşi face cruce şi dă verdictul, plecând mai departe:

– Ce ţi-e şi cu lumea asta…. De când cu tehnologia au înnebunit toţi…

(Alexandra Savu)

 

(Dorin Cucicov)