Privește-mă ca și cum nici unul dintre noi nu ar avea cont

Ci doar ar ține cont

Ar ține mâinile întinse ca și cum ne-am compara

Lungimea degetelor

Să vedem care ajunge mai repede în pantalonii celuilalt

Ce te faci că nu-nțelegi

Totul e un furt

O dulce impostură

Convertită în arta datului din gură

De-aia îți zic

Pune picioru-n prag

Eu port 44 uneori 45

Și tocmai mi-am luat bocanci cu vârf de fier

Pe cer

Scrie cu cabluri și cu fum de la supersonic

Privește-mă ironic

Dă cu flegme cântă pe pereți

E timpul să-i aducem la putere pe poeți

Și într-o singură zi

Eșafodajul se va prăbuși

Bastoanele de vor dovedi ineficiente împotriva butoaielor de vin

Guvernarea va lâncezi până la disoluție

Discursul public va fi ocupat de o veselă pocneală

Între diferite facțiuni literare

Oare

Înțelegi ce zic

Sau te prefaci că citești un poem

În timp ce te gândești că unde bem

Privește-mă ca și cum am avea sufletele ghem

Ca și cum ai ști că toată vorbăria asta

Ascunde o mare frică

De ce zace-n noi

Atâta ură

Atâta jeg

Atâta gunoi

Întinde mâinile și hai sa fugim amândoi

Către cordon

Să-l rupem

Să ne mai naștem o dată

Și să facem o nouă

Revoluție ratată.

 

Da, domnule jandarm. Da, eu am fost, acolo în față la Sora. Ăla înfofolit bine, de abia mi se vedeau ochii și iar nu mă recunoscuse decât Teo, bine dar el mă știe demult… Da, domnule jandarm, eu ți-am zis, simplu, Nu, când m-ai luat așaaa, energic, cu „haideti, vă rog, pe banda cealaltă”, te-am înjurat în gând (futu-ți morții mă-tii cu banda ta cu tot) și ți-am zis Nu, zâmbind pe sub fularul meu gros, în trei straturi. Te-ai uitat la mine ca la felu’ paișpe, și te mai enerva că nici nu mă vedeai mai deloc…Te-ai oprit în loc și m-am oprit și eu și încă un băiat, să mor dacă mai știu cum îl cheamă dar știu că pe fiul lui probabil c-o să-l cheme Ivan și-o să se nască peste trei săptămâni. Noi doi și cu tine… Mă rog, ai tăi erau geană! Noi… Doar noi doi, avem noi o piesă haha… Da’ căcat trebuia să mișcăm ceva, nu se poate să le ceri la fuckin șase mii de oameni s-o ardă pe-o singură bandă! Mă rog, și-ai zis și tu, domnule jandarm, ce te-au învățat ăștia la manual, din alea cu „vă rog frumos, suntem aici să asigurăm respectarea legii”. Păi vedeți, îți zic, scoțând puțin nasul din fular, nu vă aflați în locul potrivit și de altfel nu vi se pare ironic să-mi cereți asta la acest protest? Te miri că moaca asta de punkist mascat poa’ să scoată dume din astea și îmi zici, da’ cumva mai mult pentru tine, „vă înțeleg punctul de vedere…” (înțelegi o pula, nu înțelegi nimic). Că am avut conversația asta cu tine, nimic nou, domnule jandarm, dar când mă uit în dreapta… Nimic! Toți cuminți pe banda lor… mă uit în spate, cam tot așa, parcă mai spre mijloc începuseră unii ceva… Mamă, ce m-am întristaaat!…Oribil. cum să facem ce să facem

Cum să facem ce să facem

Strada trebuie să fie a noastră

Uite luna albastră

Sticloasă și rece

Numără până la zece

Și buuum!

Dă-i cu petarde dă-i cu fum

Și zbaaaang!

Ne doare la pedală cât de mare ești în rang

Fix pula. Să fim serioși. N-avem cu cine. Eu și băiatul ăsta stăm ca nebunii in drum și ținem cu bocancii de metrul ăsta jumate de asfalt. Și pentru ce? Să mă trezesc, domnule jandarm, că lângă tine-mi apare o organizatoare! Ioooi baszmeg istenem pe drum merem… Și numa o aud că-mi zice „vă rog, haideți pe banda cealaltă”, aproape la fel ca tine, domnule jandarm, să-nnebunesc nu alta!!!… Îi răspund și ei la fel, ce să și fac, doar nu era s-o dezamăgesc… Na, ce s-a bosumflat (taci, fă, dreacu, că n-ai venit cu protestu-n geantă de-acasă…) între timp se mai hotărăsc finally vreo câțiva să treacă de înfricoșătoarea bandă albă și pe undeva pe la mijloc s-a rupt și acolo o gașcă, hai, domnule jandarm, nu pune mâna pe mine, nu pune mânaaa… Hai, că tura asta lăsați metrul ăsta jumate de la voi… Oricum e blocat, capătul coloanei nici n-a ieșit încă de pe baba novac, nu știu ce dracu de traseu ați „negociat” voi cu fătuca asta. Și oricum totul o să se ducă naibii o sută de metri mai încolo, din cauza fututului de traseu, când o să facem stânga către piața, să urle lumea la beculețe, domnule jandarm, ce mai distracție să stai în frig. Așa că toată treaba asta e ca să nu uităm cum stăm și care-i treaba. Să nu uităm că fiecare metru de asfalt se câștigă. Pașnic, dacă se poate, ca acum. Dacă nu aș poate, se poate și altfel. Dar și tu, și eu, domnule jandarm, sperăm că zilele alea sunt cât mai departe…

S-a pus coloana în mișcare. Ți-am luat o bandă, domnule jandarm, ne-am bucurat de ea zece minute și apoi ne-am pierdut prin mulțime. De data asta n-ai apucat să mă legitimezi…De fapt, cam demult nu ti-a mai ieșit schema haha…Am prins niste artiști din urmă și-am fugit cu ei la un ceai, doar nu era sa stau in frig…Și pe când eu mă încălzeam la ceai și tu priveai ultimele grupuri de demonstranți plecând, a ieșit iar ceva imbecil pe oareșce post și ne-a aruncat pe amândoi, domnule jandarm, intr-lovitură de stat!…Uite unde se poate ajunge de la un metru și jumătate de asfalt, domnule jandarm!…Haha. glumim. Sau cine știe. Dacă primești ordin, domnule jandarm, ai să dai. Drăguții ăștia nu știu, deși unii dintre ei își închipuie. Dar eu știu, stiiuu…Am simțit ce vă poate pielea. Nu e nevoie sa ți se-ntample de multe ori, te prinzi repede cum devine treaba. Și știi ce e cel mai trist, domnule jandarm? Că nu trag nici o speranță de la tine. Oricât de amabil mi-ai vorbi, știu că – dacă e ordin – o să dai. Și asta mă liniștește.

Ies din cafenea. Fulgi de zăpadă, mari, grei, se sparg de fața mea în timp ce una din mașinile voastre mă depășește încet. Noapte bună, domnule jandarm. (Mă piș pe bastonul tău.)

Încă mai avem un pic de timp.

(Mihnea Blidariu)