Lampa proiectorului lumina în întuneric iar aparatul făcea un zgomot urît. Ca și cum și-ar fi dat duhul. Îl cumpăraseră de Crăciun împreună, unul ieftin, cu rezoluție proastă, că n-aveau bani.

– Futăcioasă mică, îi șoptise la ureche.

Ea își băgă curul și mai mult în el.

– Hai, futăcios mic, fute-mă-n cur.

Au rîs în hohote pînă au adormit. Așa goi și transpirați, cu pielea înroșită și sperma uscată pe ei, pe cearceaf, pe degete, colțurile gurilor.

– Bă, ne futem mișto. E al dracului de bine, își spuneau.

Și se futeau cam bine. Cu sete, cu poftă, pe îndelete, uneori mușcînd, trăgînd și strigînd: dacă te oprești, te omor!

Ne futem ca niște animale, cum îi plăcea ei să zică.

Ne futem cu iubire, venea replica lui.

Dumnezeiește.

Ea tresări în somn. Se trezi și îi văzu trupul pe jumătate acoperit, cu pula făcută covrigel. Își aminti de o carte pe care o citise demult, uitase autorul, nici titlul nu îi era foarte clar, tot ce răsuna acum în mintea ei, privindu-și iubitul cum doarme lîngă ea, cu mîna odihnindu-se pe o țîță: dragostea durează trei ani.

Trase de cabluri și făcu proiectorul să tacă. Imaginea de pe perete murise și ea.

(Sabina Yamamoto)