Credit foto: Marius Chivu

L-am prins în spatele școlii. I-am dat două picioare în burtă și i-am furat mingea. Am fugit cât m-au ținut picioarele până la cămin și am jurat că n-aveam să o mai dau nimănui, nici măcar Ecaterinei, cea căreia i se zice Zgripți. Din când în când, îi ia pe copii în camera ei și îi pune să îngenuncheze, să ceară iertare Domnului Iisus Hristos (pruncul) pentru toate păcatele lor și apoi se întinde după pila de pe noptieră. Mie mi-a făcut-o odată și cu forfecuța, căci doar se cunoaște că sunt cel mai necurat copil din cămin.

Problema era că nu aveam unde să o ascund. Singurul care o putea ascunde era Cimpanzeul, așa i se zice din cauză că e înalt ca un cimpanzeu și aplecat în față. Cimpanzeul are și el nouă ani, ca mine, suntem în aceeași clasă. M-am bătut o dată cu el, pe terenul de joacă. M-a enervat și eu, dacă mă enervez, nu mă mai opresc. Futu-ți mama mă-tii cu barba fix în cur. Eu îl înjuram, el îmi căra pumni în stomac și în față. Ne-a despărțit tot Zgripți, că au chemat-o fetele, mai ales pârâcioasa aia de Gia, o să o prind eu într-o zi, și ne-a dus în sala mare, unde a venit doamna directoare. Doamna directoare este cea mai bună și mai frumoasă doamnă din tot căminul. Uneori seara, în sala de relaxare, înainte să ne ducă doamnele în dormitoare, ne cântă împreună cu soțul ei, care mai vine din când în când pe la noi. Ei n-au copii. Am auzit-o pe doamna Mimi povestindu-i lu doamna Constanța că e stricată acolo jos și d-aia n-are cum să facă copii. Săraca. Nu știu de ce m-am enervat, și a doua zi i-am făcut o farsă lu’ doamna Mimi de nu s-a văzut. Mi-am luat batistele pline de sânge, de la tusea ce mă bântuie în fiecare noapte și le-am frecat de noptiera ei. A fost atât de speriată, că s-a dus la doamna directoare și i-a zis că vrea să plece. Doamna directoare a convins-o că vinovatul va fi pedepsit. Când n-a recunoscut nimeni, ne-a pedepsit pe toți. Nu știu cum, Grig, cel mai bun prieten al Cimpanzeului, a aflat că eu am fost, și l-a pus pe Cimpanzeu să mă aducă în spate, în grădina cu gunoi. Acolo, Grig mi-a citit din cartea aia pe care o ținea mereu cu el, i-o dăduse doamna învățătoare, se numea Cireșarii. Era despre niște copii și ce fac ei. L-am scuipat în timp ce îmi citea. Doar nu era sa stau așa degeaba, mie nu mi-e frică de nimeni, mai ales de unul care trăiește pe altă lume, și de sluga lui. Grig s-a oprit. Niciodată nu il văzusem așa de nervos, și, deși e mai mic de înălțime ca mine aproape cu un cap, s-a repezit și mi-a băgat unghiile în gât. Nu îmi mai amintesc decât o durere groaznică. Mi-a zis Silvia că m-au găsit ele, majoretele, leșinat, și au chemat-o pe Mimi. Mimi m-a luat în brațe și m-a dus până în pat. Mi-a pus o compresă pe gât.

În grădina cu gunoaie, Grig este rege. Regele din Însurăței. Grig este singurul dintre băieți care învață bine. Îi spusese lui cineva când era mic că, dacă învață, scapă de sărăcie și își găsește și părinți. Nouă, băieților din clădirea C, ni s-a părut amuzant. Am început să facem mișto de el, până ce ne-a amenințat Cimpanzeul cu bătaia, apoi râdeam doar între noi. Grig este deștept, trebuie sa recunosc, el singur a organizat brigada fetelor de spionaj. Fetele le spionează pe doamne, le țin uneori ocupate cât suntem noi pe terenul de joacă. Nu e niciodată bine să se bage o babă în jocul tău. În plus, tot Grig are cei doi câini în grijă. El îi hrănește și le vorbește. Nu știu sigur cum s-a împrietenit cu Cimpanzeul, deși la prima vedere nu au nimic în comun, însă clar ne e tuturor că Cimpanzeul pentru Grig ar face și moarte de om, sau de copil, după caz. Grig și cu mine am ajuns cam în același timp în Cămin. Amândoi suntem țigani, că doar strigă sângele și pielea, așa îmi zicea mie bunica, singura care m-a iubit, Dumnezeu să o ierte. Aici se termină asemănările, căci eu de când am ajuns am încercat să mă descurc. Știu fiecare ce face, știu ce vreau eu să fac. Să fac Karate și Basket și să nu mai tușesc. Grig în schimb a căpătat protecția copiilor mai mari, a ajuns să fie seful spioanelor care se cred majorete și, mai nou, pentru orice trebuie să îi ceri părerea. Acum chiar că sunt în încurcătură, pentru că, de când l-am scuipat, nu mai vorbește deloc cu mine. Da’ nu-mi pare rău. Aici trebuie să te aperi. Aici, pe toți ne bat copiii mai mari. Aici, pe toți ne bat doamnele, chiar și Mimi uneori. Aici, pe toți ne mai mârâie câinii lui Grig, mai ales când el nu e prin preajmă să îi potolească. M-am obișnuit, dar acum chiar trebuie să găsesc o soluție, că dacă mă prinde Zgripți cu mingea, mă ia la ea în cameră și mingea mi-o sparge.

Singurul în care am încredere este frate-miu Alex, dar el e prea mic și nu se poate descurca cum mă descurc eu. Pentru el tot eu trebuie să fur de la bucătărie ceva mâncare, că ce ne dau ele nu ne ajunge nici pe o măsea. I-am dat lui mingea să o țină azi-noapte, dar gata, ceva trebuie să fac. Să o îngrop? Nu, că o dezgroapă câinii. Să o arunc în grădina cu gunoaie? E ca și cum i-aș pune o fundă și i-aș da-o lui Grig. Tot ce pot să fac este să i-o dau Silviei să mi-o țină. Silvia este singura fată care nu pute așa de tare. Ea din când în când îmi zâmbește. Odată, Grig ne-a făcut o surpriză. Ne-a pus să ne punem semnatura pe gardul de beton din grădina cu gunoaie. Partea aceea de gard o să fie întotdeauna a mea. Și a Silviei, căci ea a venit să semneze chiar lângă mine. Silvia a fost adusă de doar un an. Plângea la început în fiecare seară. De-aia a și fost exclusă la început. Noroc că știe să danseze și așa au primit-o în brigada spioanelor majorete.

Ea mi-a păstrat mingea două săptămâni, până când în cămin a fost adusă o nouă fată, Raisa. Nu pare de fapt fată, e tunsă scurt, foarte bătăioasă. Încă din prima zi s-a luat la bătaie cu Cimpanzeul. Vine pare-se dintr-un cămin din Brăila, dar au transferat-o, asa ne-a zis Zgripți. Nu l-a doborât pe Cimpanzeu, dar l-a învinețit bine. Nu s-a arătat impresionată nici de Grig. S-a dus în grădina lui cu gunoaie și, chiar când Grig si Cimpanzeul au luat-o la întrebări, și-a dat jos pantaloniii și a început să se pișe fix pe gunoaiele lui. Grig a tot încercat să o aducă de partea lui. Avea nevoie de copii ca ea. Copii cu zvâc.

În scurt timp, grădina cu gunoaie s-a împărțit în două, teritoriul lui Grig și teritoriul Raisei, careia am început să ii zicem Rai si care, deși fată, bate mai tare ca orice băiat, asta o știu din experiență. M-a prins într-o zi în dormitorul fetelor, voiam să le fur gustarea. M-a luat la ciomageală. O ciomageală cum doar tata îmi mai dădea, de am mers strâmb două zile. Apoi, peste ceva timp, a venit la mine cu un măr și mi-a zis că vrea să intru în gașca ei. Că am potențial, dar că trebuie să fim ca frații, că dacă vreau îl ia și pe frati-miu sub aripa ei, doar să știu că ea un singur lucru îmi cere: în gașca mea totul se împarte și eu sunt cea care împarte. Orice șparlești, orice primești, orice-orice trebuie să îmi dai mie și o să îți primești partea. În schimb, o să ne apărăm. Cum ne apărăm de Tudoran și de ai lui, când ăia sunt într-a șaptea și abia așteaptă să ne prindă pe teren? Și de Grig? De el nu mi-e frică, dar câinii lui și Cimpanzeu? Nu te poți păzi mereu. Nu, merci. Prefer să nu mă bag. Cum vrei, fraiere. Dar să stii că Silvia a venit în gașca mea, cu toată brigada spioanelor. Cum noi nu avem secrete, mi-a zis că îți păstrează ceva. Încă nu mi-a zis ce, dar diseară ce ai tu la Silvia al meu va fi.

Silvia mă trădase. Am fugit spre clădirea B, clădirea fetelor, am urcat la Silvia, am căutat sub hainele ei și încă era acolo. I-am aruncat hainele pe pat, mi-am luat mingea și am luat-o la fugă direct spre Cimpanzeu. I-am cerut să mă ducă la Grig. Nimeni nu îl vedea pe Grig fără să fie și Cimpanzeul acolo. M-am dus cu mingea la vedere. Toți știau că o ascunsesem. Toți voiau să mi-o ia. Eram momentan sub protecția Cimpanzeului. Grig citea. O altă carte de la doamna învățătoare. Și-a ridicat ochii din carte și, când a văzut mingea, i s-a luminat fața. Ai adus-o să ne jucăm? Am adus-o, căci e a mea și am nevoie de protecția ta. Am nevoie de ajutorul tău să o păstrez, îți dau orice, dar mingea asta e a mea. Grig mi-a zis să îi las mingea peste noapte, ca să îi arăt că poate să aibă încredere în mine. Nu voiam, căci eu nu am încredere în nimeni. Până la urmă, l-am pus să jure că mi-o dă înapoi și i-am lăsat-o. Am plecat plângând din gradină, deși îmi jurasem că nu o să mai plâng, doar copiii proști plâng, sau ăia cu părinți, iar eu nu vreau să fiu un copil prost.

A doua zi m-am întâlnit cu Silvia, care nu mai vorbea cu mine, dar care fusese pusă de Rai să mă cheme după școală în grădina cu gunoaie. M-am dus. Că mie nu mi-era frică nici de Rai, nici de nimeni. Lângă Rai stătea Tudoran. Ea pare-se că îl lăsase să îi pipăie țâțele abia înflorite, fără să îl bată, și chiar îi spusese că îl place. Tudoran s-a topit, deși Rai e cea mai urâtă fată din toate câte cunosc. Din spatele lui Tudoran vine Grig cu mingea mea și i-o dă lui Rai.

Am știut că totul s-a sfârșit. Grig își negociase cu mine și cu mingea mea libertatea lui. Se pare că nici Cimpanzeul nu scăpase. Grig îl vânduse. Avea să intre în gașca lui Tudoran, și toți știam ce însemna asta. Cimpanzeul plângea lângă gardul pe care noi ne semnasem. Picătura care a umplut paharul a fost când l-am văzut pe frate-miu Alex, lângă Grig. Mi-am ridicat pumnii și m-am aruncat asupra lui Grig. Ce puteau să îmi facă? Să mă omoare?

(Mădălina Aldea)