I

Personajul principal, care este student, merge prin orașul perfect în care orice comportament ce poate dăuna societății este pedepsit de către orice cetățean doar printr-o palmă adusă celui în cauză. Totul pare ok, din când în când cineva mai greșește și e pălmuit imediat de cel de lângă. Exemple de comportamente pedepsite: aruncat pe jos, îmbrăcat strident, ascultat muzică la telefon în metrou etc. Palmele sunt date foarte calm, și fiecare se conformează. Răspunderea civică este la un nivel foarte avansat.

Personajul principal se conformează acestui comportament civic dar uneori are mici scăpări ce sunt sancționate prompt de cei care se află în imediata apropiere. Aceste momente capătă un pic de comic al situației. Exemple: mergând pe o alee și văzând că nu e nimeni pe stradă, personajul râgâie mulțumit, după care se uită în jur cu teamă. Văzând că nu e nimeni, îi revine zâmbetul. Exact în acel moment iese un om pe o poartă din spatele lui și îl atinge ușor pe umăr. Întorcându-se, înmârmurit, personajul principal primește palma cuvenită. Alt moment este când nu mai suportă această perfecțiune, în care toată lumea aruncă la gunoi, și scapă instinctiv un ambalaj de mâncare pe jos. Imediat, cum e și de așteptat, cineva îl lovește ușor pe umăr ca să se întoarcă. În momentul acela personajul principal ia repede hârtia de pe jos și o pune în coș, dupa care gesticulează frenetic și zâmbind forțat, arătând cum hârtia a ajuns unde trebuia. Cel care trebuia să îl pălmuiască rămâne un pic nedumerit după care își vede de drum. Altădată, personajul se află în metrou, lângă un cetățean îmbrăcat strident și care ascultă muzică de pe telefon cu volumul destul de puternic. În acel moment vine un alt cetățean, care era ceva mai departe, și îl atenționează pe personajul nostru, după care îi dă o palmă pentru că nu și-a făcut datoria civică, așteptând ca la rândul lui să îi dea o palmă celui cu muzica la maxim și îmbrăcat strident. Personajul nostru, un pic umilit, se conformează și îi dă palma celui în cauză. Imediat cetățeanul care a sesizat neregula se întoarce la locul lui ca și când nu s-a întâmplat nimic.

În rest, totul este perfect, nefiind prea multe abateri de comportament. Un suprarealism al perfecțiunii. Societatea nu diferă de a noastră decât din punctul acesta de vedere.

La un moment dat personajul asistă la o pălmuire a unui cetățean care este revoltat după ce primește palma. El este pălmuit în continuare la fiecare reacție negativă. Reacționează pălmuindu-l și el pe cel cu răspundere civică. Se naște astfel o încăierare. Cetățenii din jur sunt prompți și acționează în consecință: îl imobilizează pe personajul revoltat după care îl pălmuiesc toți pe rând. Totul durează foarte mult. După ce obosește, ceilalți îl lasă în pace. Din momentul acesta, personajul principal intră în dialog cu cel pedepsit. Astfel, cel pedepsit îi dă o adresă secretă.

II

Personajul principal este primit într-o comunitate secretă cu care se identifică. La început este timid și nu îndrăznește să se comporte liber în mijlocul noilor prieteni. Acum când în sfârșit poate să se manifeste contrar normelor civice, așa cum și-a dorit mereu, i se pare un pic deplasat să arunce pe jos, să scuipe, să râgâie, să înjure, să fie obscen în curtea lor secretă. În schimb, toți ceilalți fac asta de parcă ar fi ceva normal. Între timp capătă curaj și începe să fie unul dintre ei. Totul din curtea aceasta este extrema opusă lumii de afară. Gunoaie vechi, gunoaie noi, mirosuri urâte și variate, oameni care se strâmbă ca niște copii, râgâieli etc.

În această comunitate pălmuirea nu este reacția imediată la o încălcare a normelor civice. Din contră, palma de aici are valoare de totală lipsă de răspundere cetățenească. Palma e gratuită. E primită și dacă nu te comporți urât, dar și ca o formă de afecțiune. Palma nici măcar nu este interzisă.

III

Comunitatea aceasta ajunge la un nivel unde manifestarea liberă din curtea secretă nu mai este de ajuns. Personajul principal are ideea de a se putea manifesta liber și în afara curții. Gândul acesta a speriat mulți membri. Cei care au fost cuceriți de ideea lui ies noaptea și sabotează, pentru început, coșuri de gunoi din oraș. După primul atac asupra gunoaielor, personajul capătă valențe de lider. Are ideea de a-și autointula grupul rebel în „Cei ce vor gunoaie pe jos”. Aceasta era semnătura lor pe ziduri. Mulți dintre membrii comunității secrete rămân reticenți dar majoritatea sunt cuceriți de ideea luptei de gherilă. Racolarea de noi membri devine chiar mult mai ușoară. Uneori au loc și incidente, când membrii obstrucționează actele de pălmuire, unele mai puțin violente, în care cel ce a vrut să pălmuiască se retrage speriat, dar alteori devenind mici masacre între cei cu răspundere civică și „cei ce vor gunoaie pe jos”.

Între timp incidentele au loc peste tot, oamenii nu mai îndrăznesc să dea palme pentru neregulile din societate. Iar când se mai întâmplă să fie un cetățean cu răspundere civică, ceilalți îl iau în derâdere.

Toate acestea nu se pot întampla decât cu ajutorul instinctului care stă ascuns în fiecare om. Este de ajuns ca unii sa înceapă să se poarte natural, așa cum ființa umană este condamnată să trăiască, și ceilalți îi vor urma, fiindu-le mult mai la îndemână un astfel de comportament. Ce au construit unii cu greu în trecut este ușor de distrus doar cu ajutorul instinctului uman.

Peisajul din final arată aceeași societate doar că nu toți oamenii aruncă gunoaiele la coș, așa cum nu toți oamenii aruncă gunoaiele pe jos. Normalitatea are o conotație diferită față de cea de la început. Personajul nostru încă mai aruncă pe jos, dar uneori are mici scăpări în care aruncă la coș. Se oprește, se gândește un pic, după care își continuă mersul grăbit. Arată ca un om important al societății.

Concluzie

Nu e minunat că trăim într-o societate în care nu ne este frică să aruncăm pe jos gunoaie?

Sfârșit

– idee originală inspirată de fascismul mascat din Atlasul de Mitocanie Urbană: 13 mai 2010

– adăugat concluzie: 9 mai 2013

– adăugat lol: 24 feb 2014 🙂

– trimis Ia Liceul Cosmic, după citirea unui raport jurnalistic de pe facebook al lui Vlad Ursulean despre societatea chineză care seamănă izbitor cu distopia intuită din acest text, și după vizionarea unui episod din Black Mirror în care fiecare cetățean primește câte un rating de la ceilalți pentru orice, de la 1 la 5 stele, și, bineînțeles, după ce Donald Trump a fost votat Președinte în SUA: 25 noiembrie 2016.

(Nicușor Ghiorghe)