Am fost odată plecat de nu mai știam să mă întorc.

Am fost într-un loc, m-am îndrăgostit că m-a păcălit Una, și apoi m-am trezit și mi-am dat seama că locul era infect, aia era dementă și io mă gândeam pe unde am intrat, că nu găseam usa ca să ies.

Când să sar pe geam, Aia se agăța de mine și sufla într-un fel de iar amețeam și rămâneam iar de prost vreo lună-două. În locul ăla infect, cu dementa aia.

Am pus foc. Am ars tot, cât n-am ars în viața mea. Am scăpat pârlit rău. Da’ am scăpat. E frig acum, că am ars tot, ca bolovanu’.

Stau așa, rece, și mă tot scuz.

(Ionică Doimetri)