Credit foto: Mișu Ionescu

Credit foto: Mișu Ionescu

Vine o vreme când orice tânăr trebuie să-și ia zborul de lângă familie, pentru a-și crea un viitor. „Casa părintească nu se uită”. Îmi vor rămâne mereu în minte și-n suflet locul în care am stat și vecinii pe care i-am avut. Blocul despre care vă voi vorbi are 10 caturi și ghenă tip topogan.

De buna gospodărire a lui se ocupa dna administrator R. In fața blocului, dna R. a amenajat o frumoasă grădina cu flori „împământate” sau/ și în ghivece, plus câțiva copăcei. Dna R. udă grădina zilnic, dar, dacă, să zicem că nu poate într-o zi, locatarii care ies seara la bere o înlocuiesc și, astfel, consumul de apă al scării scade.

Liftul nu se blochează dacă ții o mână pe ușile din interior atunci când îl folosești. Despre subsol nu vă pot da nici un amănunt, pentru că nu am fost niciodată acolo. La parter se află, ca de obicei, administrația, un loc pe lângă care toată lumea trece zâmbind. Nu se poate ajunge cu liftul la etajul unu, ușa ascensorului fiind blocată de un frigider pe care scrie: „Dacă vreți gândaci, luați-l”. Tanti Gina este mereu prezentă pe balcon cu câte o carpetă sau o cârpă în mână, pe care o scutură cu și mai multă placere atunci când intră cineva în scară. Locuitorii acestui nivel au privilegiul de a auzi până și șoapta doamnei administrator.

Madam Neacșu și-a scăpat cheile de pe balconul apartamentului dumneaei, situat la etajul al doilea, fix în canal. Tanti Gina a crezut atunci că doamna Neacșu dădea târcoale canalului în vederea comercializării grilajului acestuia. Din fericire, lucrurile s-au lămurit de la sine.

’Nea Marian de la trei este patronul magazinului de lângă bloc. Odată, când s-a îmbătat, a scris cu markerul pe un perete din sufragerie: „Florico, pentru tine fac liceul. Semnează Marian”. La vederea mesajului, dna Florica, soția dânsului, a plâns foarte mult. Tata mi-a zis că lacrimile au fost vărsate în semn de recunoștintă pentru eforturile făcute de ’nea Marian în tinerețe: a luat-o fără zestre. Nea Marian are și un tatuaj pe piciorul drept, pe care scrie: „Nu mă deranja când dorm”. Poliția vizitează blocul nostru cel puțin o dată pe lună, pentru a anihila chefurile celor trei studenți de la etajul patru. A doua zi, biroul dnei R. este luat cu asalt de vecini cu ochii mari cât cepele. „Doamnă, eu le tai curentul!”, amenință cu înverșunare domnul Mândrescu, vecinul de lângă ei.

Pisica Geta, a doamnei Vicki, cred că și-ar fi dorit să aibă aripi. Cade foarte des pe geam. Astfel s-a născut întrebarea: „Are Getuța zece vieți?”. Inspirat de această enigmă, ’nea Marian și-a deschis o micuță casă de pariuri în incinta magazinului său. Mai bine de jumătate din cartier visează și acum la marele premiu: un aragaz și o hotă de bucătărie.

O prezență adorată de toți bărbații din bloc este Tatiana de la șase. În semn de recunoștință, un reprezentant al lor a scris pe hol că „Tatiana face sex zilnic și tare. Mulțumim, Tatiana!”.

N-am înțeles niciodată de ce etajul șapte este vopsit în verde.

Pe holul de la etajul opt nu pătrunde decât lumina zilei. Într-o seară, când s-a întrerupt curentul, Mahmud, „străinezul” de la șapte, a ieșit cu câteva lumânări aprinse, pe care le-a dus la etajul opt. La scurt timp, au apărut mai mulți vecini înarmați cu pitici de bere. Cu toții au fost de acord că trebuie chemat ’nea Iulică din blocul de vizavi, cu chitara. După vreo patru cântece, a venit curentul. Dar blocul a rămas la lumina lumânărilor până dimineața. Domnul Mândrescu n-a venit.

Domnul Grigoriu de la nouă are un stand în piață, la care vinde fel de fel de lucruri și alimente. El este foarte generos cu copiii din bloc, cărora le împarte mereu pufuleți și dulciuri. Drept mulțumire, aceștia i-au împins Trabantul în mijlocul drumului.

La etajul zece se simte în fiecare vară prezența porumbeilor din pod. Columbofilul domn Mălin își spală foarte des carpeta din fața ușii și câteodată își curăță și cutia poștală.

Am să mă opresc aici din povestit. Abia aștept să îmi cunosc noii vecini.

(Eduard Mihai Cîrlan)