Engi Rădulescu

Se strigă catalogul la Liceul Cosmic.

Fata din prima bancă, o

brunetă micuță cu ochi de

labrador, se uită în gol,

anesteziată până la toropeala

alfabetică.

M… Mosoiu

Moțoi

Marin…

R…

„Da, doamna profesoară, prezent.”

Brusc, întinde gâtul, arcuiește

spatele, se ridică de pe scaun

și pășește calculat spre catedră.

Buzele se întâlnesc undeva

pe linia de front dintre nota 10

și fotoliul terapeutului.

„Trebuia să fac asta.”

„Știu. Acum, la colț, te rog,”

șoptește profesoara cu ochii închiși.

(Engi Rădulescu)