Livia Ștefan

de cele mai multe ori, ai impresia că știi și că ești conform cu istoria ta personală și cu intruziunile sociale care te-au făcut ceea ce ești. dar se întâmplă să descoperi, și ai avea mare noroc să afli așa ceva în timpul vieții tale, că unele lucruri nu sunt decât pe jumătate adevărate, sau sunt chiar total false, cu toate că mai mulți martori ar jura și ar băga mâna în foc că anumite lucruri false s-au întâmplat cu adevărat. tu, dintre toți, cel mai mult și cel mai convingător ai jura că știi, că ai făcut și ai dres. n-ai făcut nimic, stai jos! nu știi nimic. doar cunoști. dar de știut cu adevărat, nu prea. colecționezi trecuturi, indexezi și te târșâi în continuare mai departe, cum e logic să se întâmple. dar logica e o bestie orgolioasă care te înfrânge. statistica e o doamnă bățoasă și acrită, cu numărătorile ei cu tot. pe când evenimentele esențiale vin să răstoarne totul, inclusiv ideea de timp ordonat cronologic și înșiruirea faptelor pe firul ăsta de gută care vă ține laolaltă, pe tine și memoria ta răpănoasă.

primul sărut a venit destul de târziu în viața mea. cam pe la 22 de ani. și zic primul pentru că sărutul ăla chiar a fost primul sărut adevărat dintre toate de până atunci. da, se diferențiază, evident. există primul pupat, cam cum vezi în filme când doi fraieri naivi, care nici măcar nu și-au început pubertatea, se pupă, apăsându-și buzele o juma de minut. ăla NU este un sărut. este un pupat. și eu am avut primul pupat la banchetul de terminare a clasei a 8-a. dar a fost mecanic și dezgustător, pentru că băiatul avea emoții mari și exces de salivă, iar eu nu voiam decât să se termine mai repede. era ceva de bifat. gata, azi mă pup cu cineva și, cu asta, basta! o decizie luată de copilul sârguincios care își face temele pentru că așa vrea el. și pentru că am fost nătângă, timidă și emotivă mai toată viața, dar și pentru că știam că ceva nu e tocmai în regulă cu simțitul, nici următoarele pupăciuni și săruturi franțuzești, care au curs firesc ca toate experimentele, nu au prea fost demne de ținut minte. să luăm un exemplu din chimie: pe lângă primul sărut, toate celelalte au fost ca niște metale care nu interacționează în fază solidă și nu e nimic acolo care să le topească astfel încât ele să interacționeze în stare lichidă și să formeze un aliaj. sau, dacă vorbim în termeni de fizică nucleară, nu am fuzionat cu nimeni până atunci, din contră – am fisionat.

când m-am sărutat cu cineva cu adevărat, destul de târziu cum am mai spus, a fost extraordinar. ne-am și curentat un pic. și bineînțeles că ne tremurau toate oasele și oscioarele. da, pentru că a fost un eveniment foarte important care a pus stăpânire pe doi oameni total diferiți și i-a amestecat într-unul singur. zic că a fost primul sărut adevărat din viața mea pentru că, pe loc, totul s-a schimbat. și nu numai în mine. simțeam același lucru și în băiatul meu. ceva mistic și de neînțeles, strălucitor și simplu. pentru mine, sărutul ăsta a fost ca o curbă temporală închisă. am fost catapultată în copilărie, pentru că numai copiii mai cred în existența magiei. și nu numai atât, dar am uitat brusc de toate pupaturile și celelalte săruturi, s-au șters ca și cum nici nu ar fi existat, iar eu am redevenit un copil inocent, rușinos și neștiutor. viitorul meu iubit mi-a dat cu un teanc de cărți în cap, pentru că așa se făcea la generală, când un băiat plăcea o fată, de regulă îi făcea tot felul de răutăți și o fugărea prin clasă, sau ea îi dădea băiatului cu un alfabet în cap, sau se pocneau reciproc cu manualele de matematică. deci mi-a dat râzând cu cărțile în cap și pe urmă m-a întrebat dacă vreau să fiu prietena lui. după asta, în același timp, m-am simțit și adolescentă ajunsă la prima iubire și femeie în toată regula. a fost ceva ce nu poate fi comparat. nu numai cu tot ce s-a întâmplat după, dar nici cu ceva de dinainte. pentru că dinaintele nu mai exista. eram la începuturile dinaintelui. ăla a fost primul meu sărut adevărat și a fost minunat. ceva de neeclipsat și rămas nealterat, o lumină și o bucurie care te însoțesc până în ultima clipă.

(Livia Ștefan)