Tehnic vorbind, primul sărut nu îl pot identifica. Probabil că s-o fi întâmplat când eram mic să mă pup pe buze pentru o clipă cu vreo fetiță pe drumul spre grădiniță, însă nu-mi aduc aminte. Mai apoi pe la petrecerile din perioada liceului am avut momente în care-mi luam limba în gură cu vreo fată sau chiar cu un băiat însă eram atat de beat încât nu pot să precizez contextul. Atât de fugitive au fost toate astea încât eu mă consideram în continuare neprihănit și neexperimentat. Așa că voi povesti despre primul sărut conștient.

În vara lui ’94 tocmai împlinisem 18 ani și eram virgin. Adică nici sex nu făcusem și nici o prietenă nu avusesem până atunci. Dar nu mă grăbeam deloc, mai ales că eram genul ăla care căuta ceva intens. Una dintre fetele care mă fascinau era Liz, o hipioată brunetă care vorbea moldovenește cu un accent neidentificabil dar exotic. Oricum, priveam la ea cu admirație, putea să dea gata o sticlă de jumate de vodca fără s-o ia de la gură. O mai vedeam din când în când prin oraș cum se săruta cu prietenele ei, ceea ce pentru Iașul anilor ’90 era șoc absolut. Dar tocmai apăruse filmul The Doors și noi, “the Children of the Revolution” din Iași, eram cu totul în acest revival al anilor ’60-’70.

A venit Jethro Tull în București, la festivalul Skip Rock pe Stadionul Dinamo. Eu aveam teze, tocmai terminam clasa a 11-a, ieșea din discuție să îmi dea voie ai mei să mă duc la concert, așa că am plecat pur si simplu. Nu singur, evident, eram pe tren o mare gașcă de puștani îmbrăcați care de care mai colorat, cu codițe în păr, pantaloni evazați, trăistuțe și brățări împletite la mână. Plus gașca de rockeri care veneau la același festival pentru Paradise Lost.

Deci iată-ne după tot festivalul într-o mansardă din București, toți ceilalți zac răspândiți care colo, soarele răsare și trebuie să plecăm spre gară. Doar eu și cu Liz nu dormim, sorbim ultimele guri de vin, eu cânt la chitară ceva note dispersate și mi-a rămas în cap cum mi-a spus ea că nu a mai auzit pe nimeni să cânte așa ca mine. Am face orice să prelungim momentul, să nu ne întoarcem în Iași. Hai să coborâm să luăm ceva de băut, cred că s-au deschis magazinele. Soarele e deja sus pe cer, desaga e plină cu băutură. Și acolo pe trotuar în Obor (sau poate era Iancului?) m-am aplecat să-mi leg șireturile la teniși, ne-am așezat amândoi pe trotuar și ne-am descălțat apoi ne-am pomenit că ne sărutăm în mijlocul intersecției, printre mașini și oameni care pleacă grăbiți la muncă. Nu am mai revenit în mansardă și nu ne-am mai întors cu ceilalți în Iași, a urmat pentru noi o vară întreagă în care am ținut-o numai așa.

(Ștefan Botezatu)