Oana Maria (foto by Ștefan Bo)

Cel mai mult îmi amintesc mirosul de scuipat, care mi-a amintit de mirosul geamului de acasă, pe care exersasem sărutul timp îndelungat, sub ochii vecinilor din blocul de vizavi. Mirosea geamul ăla fix a sex când te apropiai de el, dar tot nu mirosea așa de tare cum îmi miroseau mie acum gâtul și bărbia. Roșii amândouă, mă usturau.

Nu mă gândisem până atunci că sărutul poate durea în vreun fel. Dar durea bine, durea plăcut, nu mă plângeam. Nu mă păstrasem degeaba neatinsă până la 16 ani ca să simt fiorul primului sărut în plin. Îl luasem în serios, voiam să se întâmple ca-n filme, ca-n cărți. Trăsesem aer în piept și n-apucasem să-l dau afară că a venit gura cealaltă peste a mea, pe neașteptate. Și-am uitat când sau dacă am mai dat vreodată aerul afară.

De la masa de biliard, s-a apropiat de masa noastră nebunul ăla care mă amenințase cu o săptămână înainte că mă violează și mi-a zis, ignorându-l pe el: „Ce te-ai speriat așa? Stai liniștită, că nu-ți fac nimic. Ce, tu chiar ai crezut?” și iubitul meu, primul meu iubit, se uita la noi cu ochii mari și m-a întrebat: „What’s he saying? Is there a problem?” și i-am zis, albă la față: „There’s no problem, let’s get out of here.”

Și afară ne-am sărutat a doua oară și a treia oară și a patra oară și a cincea oară, până când n-am mai avut salivă și ni se lipeau buzele și limbile și ne ardeau bărbiile și m-am întrebat, în mintea mea, cu surpriză și ciudă: „De ce dracu’ în filme nu li se usucă niciodată la ăia gurile?! Ce vrăjeală!”

(Oana Maria)