Sub o formă sau alta, au zis-o și alții înaintea ta: între tine și ce ți se întâmplă e o oglindă. După ploaie, îți vezi conturul sleit în asfaltul ud. Treci distrat pe lângă vitrine cu icoane, cărți, haine, mâncare, mobilă, soluții de curățat, electrocasnice, animale, alcool, țigări, sticle colorate de parfum, și-ti vezi fața îmbătrânită de la toate. Deschizi un ziar și lumea se face țăndări. Îți ștergi expresia nelămurită din oglinda aburită de la baie. (Maria Carevasăzică)

Azi, la Liceul Cosmic, ne-au zis să venim cu oglinzile de acasă. Unii s-au jucat cu ele și și-au băgat soarele în ochi, alții au întors lumea pe dos, așa cum ar trebui să fie, alții le-au șlefuit până și-au văzut sufletele. Priviți, vă rog, cu mâna streașină la frunte. (George Moise)

Liceul Cosmic este un experiment în care fiecare autor pornește de la un fapt real pe care îl redă într-o formă proprie, dizolvată în ficțiune. Episodul de azi: oglinda. Urmează: presa (jurnalism). Așteptăm contribuțiile voastre originale (texte, imagini) pe mail (inclusiv retroactiv): liceulcosmic@gmail.com