E prima oară când nu am o strângere de inimă că vine mama la școală. Azi e ședință cu părinții la Liceul Cosmic. Luați loc în bănci și faceți cunoștință cu celelalte mame: mamă-prieten, muză nudă, mamă-puls, mamă-plânset, mamă-sacrificiu, mamă-tată, mamă-căldură, mamă- imaginar, mamă- fotografie, mamă-răbdare, mamă-adolescență, mamă-lumină. (George Moise)
Vrei să vezi, doar că vrei să vezi (și) altfel. Iar, odată surprins acest alt fel, el îmbogățește perspectiva. Îți (re)scrii viața, lumea în care trăiești. Te (re)scrii. Fotografiezi visele și întâmplările directe, palpabile. Proiecțiile tale descompun și recompun realul. Citești în oameni. Cauți poezia în moleculele relațiilor. Vezi filmele. Simți arșița soarelui și asculți cum se înclină spicele din lanurile lui van Gogh. Documentezi și integrezi, lucid și subtil. Visezi la un happy end. Trăiești mai multe vieți. Îți prinzi umbra de mână.
Liceul Cosmic nu e o fugă, ci un experiment colectiv de provocare a realității. Căutăm poveștile, fiecare în felul propriu, și lucrurile încep să se limpezească. Când îți asumi realitatea, ea nu e un proces-verbal sec sau o declarație pe proprie răspundere, cu antet, semnătură și ștampilă. Te pui de-a curmezișul lumii, rupi ordinea ei, renunți la confort, experimentezi, cauți noul. Experiențele au ecouri care nu se lasă prinse într-o plasă de fluturi. Încerci să ajungi la un miez rezistent al lucrurilor chiar și atunci când totul se diluează și curge ca o pastă. (Maria Carevasăzică)
Tema-pretext a acestui episod este: Mama. Următorul este despre Vis. Ne revedem în maxim două săptămâni. P.S.: Special thanks prietenilor de la Club Revdepov. Și, mulțumiri cosmice, Studio35 și Slash, pentru noul site al atelierului experimental.
Și iată-mă plângând în pat într-o zi liniștită și însorită de duminică
Mă gândesc la ea mică, cu două cozi lungi, împletite de bunica Maria. La ea, cum spală toate cele treizeci de ferestruici ale balconului în fiecare primăvară. La ea cum merge la școală, unde nu [...]
Distructivitate
Intru în casă târziu. Știu că iar o să ne certăm. Am rujul întins și mi-am mânjit obrajii cu fard argintiu când m-am machiat, neîndemânatic, la metrou. Înghit cu greu și scot încet cheile din [...]
Hardware-ul familiei
(Ramon Sadîc)
Natalia, Natalia
Pe mama mea o cheamă Natalia. M-a făcut târziu, poate de asta mă coc mai greu, iar ea are acum vârsta unei bunici. Nu contează cât, e vârsta la care rolurile se inversează, copiii devin [...]
Mă pregătesc să devin mama-tată
deşi e greu, al dracului de greu, pentru că eu mă simt ca un tată, mai degrabă, da, tată. sunt băieţoasă şi zgârcită cu dovezile de afecţiune. nu pentru că n-aş fi capabilă de aşa [...]
Dublu sens
Mi-e greu să mă gândesc la mama ca la o altă persoană. Să vorbesc despre ea, fără să vorbesc despre mine. Cordonul ombilical dintre noi nu s-a rupt încă. Doar că acum are dublu-sens. O [...]
Mama, de ce?
Mama, la noi de ce nu se găsește ciocolată cu alune? Mama, la noi de ce nu se găsește trenuleț de ăsta? Mama, la noi de ce nu se găsește iaurt cu fructe? Maaama, da' [...]
Fotografie alb-negru. Mâinile mamei
O țineam pe mama strâns de mână în ziua aceea de 15 septembrie, prima zi de 15 septembrie cu semnificație din viața mea. Stăteam față în față cu ea, încercând să creez, astfel, o insulă [...]
Dar mai ales mama
Foto: Oana Nasta Dintre toate poveștile pe care le știu despre copilăria maică-mii, asta îmi place cel mai mult: plimbată prin grădina bunicilor, printre straturile pline de castraveți, atunci o fetiță cam de [...]
Nesociabilă
O fetiță nesociabilă are-n heavy rotation aceeași casetă cu Spice Girls, la maximum, de zece ori pe zi. „Au voci frumoase fetele astea”, zice mama, în timp ce mătură în sufragerie în jurul fetiței nesociabile, [...]
Când se stinge lumina
copilul ţipă copilul învelit cu tavan şi cu ziduri îi încălzim plapuma cu steluţe fosforescente lipim pe tavanul ei steluţe fosforescente şi mama cu ţâţele fosforescente stăvileşte ţipătul şi două căi lactee fosforescente curg o [...]
Eva fără călcâie
Ronţăiam mere şi pictam scoarţa mesteacănului din faţa atelierului, aruncând ţintit cotoarele. Îmi părea bine că-i vorbisem toată săptămâna despre Raphael şi îngerii lui bucălaţi. „N-am mai întâlnit o renascentistă până acum”, îmi zicea, luând [...]
Mama (copilului meu)
Deja sunt atît de bătrân și obosit că nu mai am chef de nimic, doar vreau să zac aici să beau și să treacă totul și apoi să mai beau un pic, dar de fiecare [...]
Aventura mea biblică
Credit foto: Andrei Spirache Dragă Maria, Mă doare tot corpul, în special o coastă. Mă mut cu greu de pe canapea pe canapea gândindu-mă dacă e alegerea bună pentru mine. Într-o lume ideală [...]
Cum gîndesc
și încă, după ce poza mea apăruse prin ziare, alături de interviul pe care Costin se lăuda că mi l-a luat în camera de lucru, stînd lîngă vrafuri de cărţi (de unde mi-am dat seama [...]
O copilărie stranie
Maria Carevasăzică (foto: Pollak Po) (profil de personaj din Triplia) Copilăria mea a fost stranie, pentru că eram un copil extrem de lucid. Mă uitam la părinții mei și mă gândeam că sunt [...]
Unfuck the future
Foto: Pollak Po
Extaz religios sau Blasfemie cu cele mai bune intenţii
Stau în faţa unei icoane cu Fecioara Maria şi Pruncul, aşezată pe peretele dinspre răsărit al camerei în care stau din clasa I. Am 13 ani împliniţi, mustaţă de lapte, coşuri, un gol în stomac, [...]
Ochii din oglindă,
Face un pas spre oglindă și își privește pielea uscată, cercurile vineții din jurul ochilor, părul rărit și alb care i se așază peste umerii osoși. Trupul descărnat îi amintește de imaginea bătrânului de pe [...]
Ea știe mai bine
Astăzi este baba mea. A patra zi a lui martie. Cerul e gri și plouă. Am visat că plângeam. Nu mai știu de ce, nu mai știu cine era cu mine în vis, dar plângeam [...]
Portret evocativ
Portret evocativ (by Engi Rădulescu)
Mama în umbra amintirii
(Cristina Șoiman)
Leave A Comment