între două zile, între două mâini/ e aproape imposibil să te gândeşti/ la ceva îndepărtat dar real/ şi dezinvoltura cu care respiri prin piele/ tot răul care stă la pândă undeva în genunchi/ această palmă pe care n-o poţi muşca/ toate sunt aproape şi ireale/ o flacără ce pâlpâie în curentul ferestrei/ şi nu încerci s-o prinzi între degete/ ireale cum
e bolul care ţi-a căzut din mână ieri/ şi s-a risipit în toate colţurile/ aşa cum m-am risipit eu când am plecat în noapte/ am sărit în sus de câteva ori să mă conving/ că am ceva real sub călcâie/ şi eu ţin răul undeva în genunchi/ în rotula pe care mi-o închipui perfect rotundă/ şi când mă apropii întâmplător cu gura de ea/ îmi spun sau îţi spun/ toate drumurile duc către o religie cu picioarele boante/ niciodată nu se aude cum trec sfinţii prin oase/ cum mărşăluiesc prin praful sângelui/ şi nu se mai lasă seara nici în ghidul pentru turişti/ aşa/ lasă capul să fie un descântec aplecat/ un lătrat dobândit/ după orele cât s-a frecat de alt corp/ mult mai mare/ un fel de dumnezeu.

aştept cu nerăbdare/ o zi/ lipită de burtă/ acolo se citeşte/ clorul/ sepia/ circumferinţa buricului/ şi la prânz/ nerăbdarea să fie/ un cuţit/ aşa sensul se învârteşte pe lângă o seară grasă/ pe lângă o cisternă cu ulei/ care n-a ajuns la creier.

gripa loveşte cu degetul/ gripa sâsâie în progresie şi calculează/ câte kilograme are/ sora geamănă rămasă în ombilic/ s-a strâns pe ea o păstaie/ s-a uscat sângele/ e o definiţie a secetei mele şi când mă îmbolnăvesc/ sora mea suferă în afară/ e un deget al cărui inel/ îl cumpără/ bărbatul în cămaşa de forţă.

lentoarea/ fascinaţia întâmplărilor din trecut/ şi obsesia celor ce se construiesc/ în viitor/ între obsesie şi fascinaţie/ doar lentoarea/ o trapă pe care o deschizi/ şi scoţi pe altcineva pe gură/ de asta port în fiecare buzunar câte o piatră/ un ochi de tigru în stângul/ şi un obsidian în dreptul/ între două pietre mă întind mai bine/ între două pietre/ menstruaţie e o sârmă de rufe/ pe care bărbaţii/ mă lungesc/ să devin sora celei mai uscate surori.

epuizarea/ zahărul/ torsiunea/ când se estompează simţurile/ şi apăs pedala de acceleraţie/ ştiind că la prima curbă/ luată cu viteză/ voi vedea cum mori întins sub parbriz/ torsiunea/ sângele/ părul/ ăsta e tot noroiul.

apoi şofranul şi blândeţea/ doi obraji cunoscuţi.

(Dan Mihuț)