Misterul Nopții și Luceafărul Dimineții mergeau în șir indian pe poteca luminată de lună, în urma celorlalți. Vânătoarea fusese un eșec, și, cumva, Misterul Nopții se bucura. Fiind la coada șirului, nu îi vedea nimeni zâmbetul tâmp, deși era lună plină, dar, și așa, era considerat un fel de zeu căruia nu i se închina [...]

- Azi ne-a venit un dumnezeu, se mărește familia! strigase asistenta voioasă în timp ce aranja scaunele. Ca străpunsă de curent electric, Maria sări în picioare de pe parchetul răcoros: - Un dumnezeu!? Sau Dumnezeu? - Dumnezeu, da. Dar am mai avut mai demult un dumnezeu. Ă, adică Dumnezeu. Maria era ca arsă. Ba se [...]

Fâşâit. Fâşâit distorsionat. Şi undeva, foarte departe, se încheagă o melodie. Dar abia percepută. Senzație mai degrabă că e doar o aparență. Ăsta e unul din modurile mele preferate de a asculta muzica. Mă face să mă simt mai aproape de ceea ce sunt, mai aproape de mine. Când pot să privesc o femeie în [...]

- Asta cu înjurătura e ca aia cu scara rulantă. - Cum adică? - Disonanță cognitivă. - Iar folosești cuvinte din-astea de pe internet. Nu știu eu de-astea. - Hm… Păi cu scara rulantă e simplu, sau, na, ar trebui să fie la mintea cocoșului. Dar, pentru că nu ne plac adevărurile, preferăm să credem [...]

Dragă eu, Sunt tot eu, te sâcâi și anul ăsta cu încă o rezoluție convențională mascată într-una neconvențională. Îmi place să-ți scriu ție, că știu că și ție îți place să-mi citești ce-ți scriu. Ne-am scos, la o adică. Eu îmi scriu, tu îmi citești. Am mai scris eu și pentru alți fraierici ca alde [...]

I Personajul principal, care este student, merge prin orașul perfect în care orice comportament ce poate dăuna societății este pedepsit de către orice cetățean doar printr-o palmă adusă celui în cauză. Totul pare ok, din când în când cineva mai greșește și e pălmuit imediat de cel de lângă. Exemple de comportamente pedepsite: aruncat pe [...]

- Mami, da' de ce acest misterix știe să vorbească cu oamenii? - Ete, știe… Nimeni nu știe cum să comunice cu ei. - Mami, da' atunci de ce e singurul la care se uită oamenii? - Păi pe noi nu ne văd oamenii. - Au probleme cu vederea? - Da. - Mami, veau și [...]

  Am zis să încetez o perioadă observațiile mele fine. Oricum, în misiunea mea, nu am cui să-i dau raportul, pot spune că de fapt muncesc pentru mine, chit că la un moment dat mă voi întoarce în viitor și voi împărtăși din experiențele mele. Experiențe. Aici vreau să ajung. Cum să înțeleg mai bine [...]

- Te-ai gândit oare că țăcăneala asta a mea inofensivă cu schimbatul lui „Bună ziua” în „La revedere” reliefează de fapt țăcăneala mult mai periculoasă în care e angrenată omenirea și din care pare că nu mai iese? Formulele de adresare parcă ne limitează percepția la un nivel destul de instinctual, de parcă suntem în [...]