Când el a murit… Mă bucur că, în sfârșit, pleci. Mă săturasem să-ți strâng ciorapii aruncați peste tot, să-ți adun resturile de chipsuri agățate prin barbă și să cobor, iar și iar, capacul de la toaletă. Tu râdeai, crezând că tot ce faci e o formă jucăușă de tachinare. Și eu râdeam, crezând că brațele [...]
- thriller îngândurat plin de suspans negândit - În ultima vreme, mă bântuie un gând. Unul care nu-mi dă pace deloc. Mă bate, mă frământă, mă apasă. Ca să scap de acest gând, îmi ies din minți. Uneori, îmi vine însoțit de mai multe gânduri asemănătoare. Îmi trec toate prin minte, iar mintea îmi stă [...]
Nică se potrivi lui Trăsnea ca să-l ajute la gramatică şi cei doi catiheţi străbătură Folticenii cât ai zice popă! Se pomeniră pe câmp, deja fripţi de ger şi dârdâind ca pulpanele părintelui Oşlobanu. Nică se trânti pe hat, lângă neajutoratul Trăsnea, ascultându-l descurajat. - Ce este gramatica română, este...ce este...este arata...nu arata, artea...artea...ce...ce...ce ne [...]
Deși universul trage să moară, anumite celule ale putregaiului cosmic îl țin în mișcare datorită dependenței lor de viață și de dragoste care nu sunt altceva decât aberații ale morții, dar pe care, culmea, specia junkie încearcă s-o evite amânând-o. (Ioan Antoci)
I cut my leg just yesterday, They've told me it's no other way, So I've continued to cut them all, One at the time like limbs of doll. But in the end when reached the heart, She asked me: leave brain out, He had no party in this war, It's me and you, my darling [...]
Mâncau ciment. Bucăți de ciment, cărămizi și lemn. Iar eu, abia de făcusem 12 ani, trebuia să intru în țarc și să le fac curățenia lunară. În două săptămâni, urmau să fie tăiați. Dar, ce să tai? Două ghiulele alungite, cu păr alb și rar, și un rât cu care puteau roade orice. Inclusiv oameni. [...]
Vânătoarea începuse pe la 7, la fel ca în ultimele săptămâni. Stăpânul era în pragul depresiei din cauza nereușitei noastre. Ne înjura și își izbea fruntea cu planul de vânătoare mototolit într-un boț ca un creier. Deșirat în fotoliul rânced cu miros de cavou, repeta același cuvânt pe care îl strivea cu dinții sau buzele, [...]
Într-o vară, când căldura zăpuşitoare a Ieşului se cuibărise şi în bojdeuca Ţicăului, învăţătorul Ion Creangă şi fiul lui, Constatin, pe care tătâne-său îl dezmierda Ticu, se răcoreau, stând la umbră în dosul casei. Fugăreau dogoarea, speriind-o cu nişte abecedare vânturate, proaspăt aduse de la Bucureşti. Însă Ticu, un băietan vioi şi cu mintea sprintenă, [...]
Când și-au ridicat ochii din ecrane, nu mai erau acolo. (Ioan Antoci)
E uimitor cum, fără a fi buni vecini, începutul și sfârșitul sunt întotdeauna atât de aproape. Singurele lucruri pe care, la nevoie, și le împrumută vreodată suntem noi. Springlike What age has soul when body dies? If we believe she’s larger than our lives, then while body falls in autumn, the soul is still [...]
