De două ori am fost scos în careu de-a lungul timpului și de fiecare dată am fost încredințat că trupul știe mai mult, că poveștile cu spiritul sunt simple brașoave ale filosofilor sau ale popilor ori, dacă nu sunt, ele duc tot către trup, singura, unica noastră victorie sau înfrângere. Că spiritul e, eventual, [...]
Dacă m-ai fi-ntrebat acum o oră, tăticule, ce-mi amintesc din ea, ți-aș fi răspuns că tot, apoi aș fi înșirat panica, trei copii, drumul abrupt, pădurea, tatăl pe care l-aș fi numit Dănilă, retras în creierul stâncilor, sânii grei, plini cu lapte amestecat cu sânge și vulturii care se rotesc, numele ei, Agripina, dar [...]
— Șase, vine Clamba!, se-auzea, iar atunci toți ne buluceam spre locurile noastre, momentul scurt, milimetric, în care pașii ei hotărâți parcurgeau cei 20-30 de metri de la sala profesorală până la clasă erau decisivi, iar cine nu reușea știa bine ce-l aștepta, căci Clamba Helga era energie pură, celulă lângă celulă, în corpul [...]
Avea coadă, Loredana, galbenă ca paiul, exact ca-n poeziile alea pe care le-nvățam la școală, alea ale lui Coșbuc și Eminescu, și ochi albaștri deschiși, ca cerul limpede, senin, de primăvară, exact ca-n poeziile alea, și poate de-aia s-a și întâmplat ce s-a întâmplat, că știam din manuale, din comentariile pe care le toceam [...]
Când am trecut pe lângă ea, nu am văzut-o. E adevărat că apoi, după câțiva pași, mi-am dat seama. Dar m-am gândit că ar fi penibil să mă întorc și să mai spun ceva, poate vreo scuză. Și apoi, ce să-i fi spus, de vreme ce timp de un an nu o făcusem? O părăsisem [...]
Se zice că nu-i bine cu niciun chip să adormi, nici măcar să ațipești în după-amiaza asta, când se pregătește anul vechi să plece și cel nou să vină. Că atunci, printre cei doi ani care se sfâșie unul pe altul, în somn îți poate apărea cealaltă față a destinului tău, oglindă în oglindă, și [...]
Cele trei bagaje stau ca niște garduri în jur. O geantă și un rucsac în față, acoperindu-i picioarele până aproape la genunchi, iar în spate un troler, așezat orizontal, pe care stă așezată. Trage din țigară și se uită din când în când în dreapta și în stânga, parcă nu l-ar vedea că se apropie [...]
Își amintea că totul începuse într-o după-amiază în care lumina soarelui nu era nici mai caldă nici mai tristă decât în altă zi de toamnă, oricât de mult ar fi vrut acum, din pricina întâmplărilor deja trecute, să spună că fusese o lumină corcită, poate mai gri, mai rece și mai tăioasă, care prevestea lanțul [...]
Își coborî cu stânjeneală privirea înspre vârfurile pantofilor. Privi o clipă fix, în punctul care marca distanța egală dintre ele, unde un grăunte alb de mozaic se ascundea printre altele, la fel de albe. De fapt, albul lor devenise cam incert, mai degrabă un gri, spălăcit de zecile de ani în care mopul uzat al [...]
