Când eram mică, mâncam mere mici și galbene dintr-un coș de la Ikea. Mi le strângeau mama sau bunica și le ronțăiam în a patra cameră numărată de mine a casei de la țară, o cameră mică, cu patul-canapea lipit de bibliotecă și cu un televizor negru și mic de tot așezat pe un dulap [...]
În nefericitul meu caz, rețeta a funcționat. Nu știu dacă e valabilă și pentru alți copii, dar îmi fac datoria să vă povestesc. Unul din obiceiurile banale ale copilăriei mele era să mă arunc în fața mașinilor care treceau pe stradă. Nu aveam tendințe suicidare precoce, pur și simplu îmi plăcea adrenalina. Râdeam cu lacrimi [...]
Întotdeauna mi-a plăcut apa. Înotul a fost mereu singurul sport cu care m-am împăcat. De mică m-am simţit ca şi cum mama m-ar fi născut în apă, deşi pe atunci astfel de proceduri fistichii nu se practicau în România, unde spitalele erau ca vai de ele şi medicii supravieţuiau din brânza şi ouăle primite de [...]
„Ascultă-mă ce-ți spun: de astfel de lucruri depinde viața noastră.” (Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray) Toate colile a patru zac mototolite. Cărămidă de hârtie peste cărămidă de hârtie, lipite cu vorbe nerostite, un zid al plângerii de pagini albe ghemotoc care îmi despart inadaptarea minții la trupul în care locuiește. Lumea construită pe întrebări [...]
Ăsta-i un subiect destul de greu pentru mine. Știu că mai toată lumea are măcar câteva amintiri neplăcute din copilărie și nu vreau să spun că a mea a fost urâtă. Doar că nu prea mi-aduc aminte să fi fost copil. Acum nici măcar nu știu de ce scriu despre copilăria mea, pentru aș putea [...]
ochii mi se închid copleșiți de fericire. ca un pârâiaș scăpat liber pe un câmp înverzit, vocea ta îmi inunda circumvoluțiunile. așternuturile foșnesc hipnotizant la fiecare mișcare a trupului tau complet nud. stăm cu frunțile lipite și chiar nu mai știu unde se termină mintea mea și [...]
Tufele de iasomie și de trandafiri roșii din curțile vechilor case au aerul serbărilor de sfârșit de an școlar din generală. Miros îmbietor de șosetuțe din ștrampi albi, de coroniță așezată cu grijă printre pampoanele albe apretate de pe cap, de manșete brodate și apretate pe mânecile cămășii albe de pionier, de pantofiori de lac [...]
În ghearele vulturului, mi se-mplinește dorința ascunsă din copilărie: zbor. E ironic, și eu râd din toată inima, râd până mă doare între coaste. Sunt ca flămândul care care n-a văzut demult mâncare și, când în sfârșit apucă să înfulece, i se aude maxilarul cum păcăne. Râd cum n-am râs niciodată. Îi râd morții în [...]
