(Prima parte a acestui text poate fi citită aici) Marius fixează imaginea de pe perete de parcă ar fi văzut-o pentru prima dată. Un șoarece brun râde la o pisică albastră. Le știe numele, dar nu ar putea spune care e Tom și care e Jerry. Mama i-a spus că sunt porcării. Dacă [...]
You used to cook very well. Remember, I did too. When we moved in together, how much did we save by just not bothering with a living room? Even before we met, I used to enjoy the shadow of the cold light in my kitchen, spending hours with culinary projects. We joked about this, flirting [...]
Tataia nu mai avea mult. Deja nu mai recunoştea pe toată lumea. Ciroza urma să-i pună capac. Într-un fel, îmi părea rău că nu putea să termine cu un pahar de vin bun. Măcar de înjurat se ţinea ca în zilele lui bune. Ne duceam pe la ţară mai des acum, pentru că nu ştiam [...]
- să fumez? - nu - de ce? - păi, că eşti obosită, dormi! - nu sunt obosită - dormi, ţi-e somn! - nu mi-e somn, nu pot să dorm... gata, îmi aprind o ţigară, să ştii ... după o juma de oră: - dormi? - nu - citim ceva? - n-am chef, mă ia [...]
(Dorin Cucicov)
Ce rea e vocea mamei dimineața. Și numele meu parcă e mai urât. Iar mă strigă. M-am trezit, dar mai stau puțin cu ochii închiși, dacă îi deschizi în lumină fug toate visele. Ce știe ea. - Școală, copilă, că nu-i vreme! Femeile sunt în fața casei. Parcă le bate vântul, așa se vântură dintr-o [...]
Își coborî cu stânjeneală privirea înspre vârfurile pantofilor. Privi o clipă fix, în punctul care marca distanța egală dintre ele, unde un grăunte alb de mozaic se ascundea printre altele, la fel de albe. De fapt, albul lor devenise cam incert, mai degrabă un gri, spălăcit de zecile de ani în care mopul uzat al [...]
Nu-mi aduc aminte să fi crezut vreodată că bebelușii sunt aduși de barză, dar știu clar că mi-a luat ceva timp să înțeleg cum ajung în burta unei fete. Aveam cam opt ani când am fost lăsat pentru prima oară ca babysitter. Verișoara mea avea în jur de doi ani și părinții erau plecați cu [...]
Era rândul lui Cristi să stea cu Maia. Laura rămânea cu prietenele în oraș. De obicei nu avea nicio problemă, ba chiar era încântat să petreacă câteva ore cu fetița. Era o legătură puternică între ei. Se înțelegeau din priviri. Până și izbucnirile Laurei deveneau amuzante atunci când se uitau unu la altul. Mama, spunea [...]
(Vlad Bâscă)
